Interviu pentru Valentina Ursu, de la Radio Europa Liberă

Acest interviu a fost preluat din emisiunea „La sfîrșit de săptămînă cu Valentina Ursu – „Tinerii sunt motorul acestei ţări, ei nu trebuie trataţi ca o minoritate”, Radio Europa Liberă. Varianta audio aici.

Relatare de Valentina Ursu

În cei 25 de ani de independență a Moldovei, procesele din economie și societate au afectat în mod direct instituțiile politice. Mulți oameni sunt de părere că a avut loc o discreditare totală a instituțiilor și structurilor publice ale Parlamentului, Președinției, partidelor politice, justiției, lucru constatat și de sondajele făcute în acest an. Despre clasa politică și administrația politizată, care au nevoie de o reformă profundă, vorbim la acest sfârșit de săptămână.

***

Radu Marian este un tânăr ajuns la vârsta independenței țării sale. El este specialist în comunicare la „Expert-Grup”. La anii lui, are cunoștințe academice și practice în diverse domenii: management, finanțe publice, business internațional, marketing și PR, fiind licențiat în economie. A fost câștigătorul unei burse de un an în Statele Unite ale Americii. Pe blogul său, în limbile română și engleză, scrie despre practici, activism politic, inițiative educaționale și alte domenii de interes public. În septembrie Radu Marian urmează să plece în Regatul Unit al Marii Britanii pentru un master la Universitatea din Edingurg. I-am cerut și lui o părere despre cei 25 de ani de independență a Moldovei.

Radu Marian

Radu Marian: „Suntem o ţară tânără, nu am reuşit să atingem acel nivel de dezvoltare pe care l-au atins alte ţări postcomuniste. Problema a fost clasa politică, oamenii politici care au preluat puterea în această ţară prin anii ’90 şi după. Și care nu au reuşit nici până astăzi să asigure o tranziţie decentă de la socialism la o democraţie, la o economie de piaţă. În rezultat, oamenii nu au încredere în viitorul lor, în sistemul în care locuiesc.”

Europa Liberă: Dar aceste nereuşite, insuccese, eşecuri de ce au dominat clasa politică? De ce nu s-au găsit personalităţi, persoane care să aducă statul Republica Moldova în rândul ţărilor civilizate, cum sunt Statele Baltice, care s-au desprins de fosta URSS?

Radu Marian: „Aceasta e o problemă cronică în Republica Moldova. Noi nu am avut niciodată oameni cu viziune modernă ca să se gândească la dezvoltarea ţării. Am trecut prin perioada sovietică, o elită reală nu a reuşit să se dezvolte.”

Europa Liberă: 25 de ani nu sunt suficienţi ca să apară această elită?

Radu Marian: „Chiar şi guvernarea de azi, chiar şi guvernarea precedentă nu au creat un sistem de educaţie. Pe aceasta trebuia să se axeze încă de la început, pe educaţie. Din păcate, politicienii nu au înţeles aceasta şi s-au axat pe politici populiste, demagogice. Şi pentru că educaţia a fost delăsată, astăzi suportăm consecinţele. Dacă era să ne axăm pe educaţie în anii ’90, cu totul altfel avea să arate această ţară.”

Europa Liberă: Când vorbeşti despre o educaţie de calitate, la ce te duce gândul, în primul rând?

Radu Marian: „La un sistem care recompensează gândirea critică, gândirea liberă a copiilor, a elevilor.”

Europa Liberă: Cineva i-a ţinut încătuşaţi pe aceşti tineri?

Radu Marian: „În general, sistemul nostru de educaţie e construit după nişte norme foarte rigide, foarte stricte. Şi pentru o ţară în tranziţie aceasta e foarte grav, adică copiilor trebuia să li se spună: „Tu trăieşti într-o altă lume, în care tu decizi, tu ai iniţiativa să-ţi dezvolţi singur viaţa, nu mai există acel stat care îţi dă totul”. Şi ajungem azi într-o situaţie în care atât părinţii, cât şi tinerii încă nu-şi dau seama că trăim într-o societate în care libera iniţiativă le aparţine. Efectiv, noi nu avem oportunităţi, lumea fuge din ţară, pentru că nu există oportunităţi.”

Europa Liberă: Să admitem că statul a investit prea puţin în educaţie. Dar părinţii, care au mers peste hotare, în mare parte, părinţii au plecat să câştige bani pentru a-şi învăţa odraslele, pentru a face investiţii în tânăra generaţie. Le-a reuşit părinţilor această intenţie?

Radu Marian: „Părinţii nu au înţeles că educaţia nu se cumpără, educaţia se învaţă. Şi atunci ei aruncau aceşti bani copiilor, dar aceşti bani se duceau doar pe a cumpăra note, diplome şi nu pe a dezvolta copilul. Avem astăzi o generaţie care nu are competenţe care să le permită să dezvolte afaceri, să se angajeze în câmpul muncii. Şi de aceea şi nu avem economie sănătoasă, pentru că nu există oameni care să creeze aceste afaceri. Pe lângă educaţie, avem o altă problemă fundamentală, este vorba de justiţie. Într-o economie de piaţă sănătoasă, condiţia fundamentală este justiţia corectă, regulile egale pentru toţi. Atunci când oamenii ştiu că există o clasă privilegiată de politicieni, de judecători sau de alţi oameni care sunt deasupra legii, nimeni nu are încredere în stat şi nimeni nu se apucă să facă lucruri mari.”

Europa Liberă: Pentru ca un stat să devină prosper, pentru ca bunăstarea să ajungă în casa fiecărui cetăţean, cineva trebuie să facă nişte sacrificii. Voi, generaţia tânără, ce puteţi face ca să schimbaţi lucrurile în bine, ca să puneţi punct acestei perioade interminabile de tranziţie, ca să nu se mai vorbească despre cele mai urâte lucruri caracteristice societăţii moldave – lenevie, amăgeală, şmecherie? Ce puteţi sacrifica voi şi cum vă puteţi implica să schimbaţi lucrurile în bine?

Radu Marian: „Prima soluţie este implicarea în politică. Noi de prea mult timp vorbim că politica este mizerabilă, este meschină, dar dacă oamenii de calitate nu se implică în politică, atunci degeaba vorbim. Pentru că nu avem partide politice de calitate şi oameni buni în partide, nimic nu funcţionează. De aceea, vreau să îndemn tinerii să se implice în politică. Eu înţeleg că politica este mizerabilă, dar ea se poate schimba de oamenii din afară. Eu sunt gata să mă implic. Îndemn tinerii să meargă la vot. La alegerile trecute doar 30% din tineri au mers la vot.”

Europa Liberă: Cum se explică indiferenţa tinerilor alegători?

Radu Marian: „Pentru că este acest cerc vicios, această viziune precum că votul meu nu schimbă nimic. Pe naiba, schimbă foarte mult. Dacă 80% din tineri ar merge la vot, dacă ar fi mult mai activi, atitudinea politicienilor ar fi cu totul alta. De aceea, eu cred că este fundamental ca tinerii să înceapă să se implice în politică, să creeze partide politice, să înceapă dezbateri politice pe doctrine, pe viziuni, să meargă la vot.”

Europa Liberă: Te întrebam ce sacrificii aţi putea voi face ca viitorul acestui stat să fie mai bun?

Radu Marian: „Ar fi vorba despre afaceri. Locurile de muncă se creează de mediul privat. Tinerii trebuie să fie antreprenori, să aibă acest spirit de iniţiativă, să-şi lanseze afaceri şi să se gândească la problemele societăţii moderne, să încerce să dezvolte servicii sau produse şi astfel să creăm un mediu antreprenorial în care să atragem şi alţi oameni. Şi acest efect se va simţi. Dar din nou, spuneam de educaţie, pentru că acest spirit se dezvoltă din copilărie, de la şcoală, de la părinţi.”

Europa Liberă: Dar şi o bună parte din semenii tăi aleg mai degrabă să plece peste hotare, că le este frică de greutăţi. Or, pentru a confrunta greutăţile, trebuie să ai curaj. De ce este aleasă această cale mai uşoară să abandonezi Republica Moldova, să o laşi pe muchie de prăpastie, dar să nu pui umărul ca să schimbi situaţia?

Radu Marian: „Ei pleacă, pentru că e, spuneam mai devreme, senzaţia de injustiţie şi de insecuritate. Ei ar putea să rămână, dar ştiind justiţia cum e şi guvernarea cum e, au senzaţia că nimic nu se schimbă. Da, este o percepţie greşită, dar înţeleasă, pe de altă parte. De aceea venim înapoi la mediul politic, pentru că justiţia se va schimba cu schimbarea politicii. Şi odată ce schimbăm politica şi justiţia, putem schimba şi educaţia, şi mediul de afaceri, putem să stimulăm oamenii să facă afaceri. Este un cerc întreg de probleme care începe de la schimbarea clasei politice. Noi putem să le spunem tinerilor: „Staţi acasă, implicaţi-vă în politică, implicaţi-vă în afaceri”. Eu pot să le spun aceasta, dar nu va fi de îndeajuns. Eu sau alţi tineri nu suntem modele, trebuie să creştem. Dacă guvernul le va spune aceasta…”

Europa Liberă: Dar, a propos, modele în societatea moldavă sunt pentru generaţia tânără? Şi cine sunt aceste modele?

Radu Marian: „Trebuie să mă gândesc, nu îmi vine în cap. Modele? Partidul Maiei Sandu sau Maia Sandu este model. În rest, nu pot să mă gândesc la alte modele. Aceasta e o altă problemă. Nu am în minte modele. De aceea, spuneam că e bine ca tinerii sau oamenii noi să se implice în politică.”

Europa Liberă: Partidele vă vor reproşa, din cele 40 şi ceva de formaţiuni politice existente în Republica Moldova înregistrate la Ministerul Justiţiei, nu vei găsi lider de partid care să nu demonstreze că pe listă au o sumedenie de tineri.

Radu Marian: „Tinerii sunt priviţi ca o minoritate acum. Uitaţi-vă cum vorbeşte guvernarea despre tineret: „Avem strategie pentru tineret. Avem Agenţia de evaluare a politicilor de tineret”, parcă sunt o minoritate. Tinerii sunt motorul acestei ţări, ei nu trebuie trataţi ca o minoritate. Şi aici e şi vina tinerilor, că nu merg la vot. Partidele trebuie să atragă foarte activ, foarte intens tineretul. Şi tineretul trebui să se implice.”

Europa Liberă: Atunci când vorbiţi despre viitorul statului Republica Moldova, ce probleme prioritar voi abordaţi? Încotro Moldova: cu Estul, cu Vestul? Cine va fi în fruntea acestui stat: partide politice de dreapta sau de stânga? Ce vă preocupă pe voi? Când discutaţi în gaşca voastră şi vorbiţi despre viitorul statului aceasta, dacă vorbiţi, ce probleme scoateţi la suprafaţă?

Radu Marian: „Justiţia, economia, educaţia. Pentru a continua reformele fundamentale structurale, trebuie, mai întâi, statul să recapete încrederea oamenilor. Iar pentru a recăpăta încrederea oamenilor, trebuie să declari război total corupţiei mari, oligarhilor, grupurilor de interese de la putere, oameni judecaţi, dosare penale, cum se întâmplă în România. Tinerii aşteaptă aceasta, noi vrem aceasta. Noi vorbim în fiecare zi despre atâtea istorii dramatice, grave în care viaţa oamenilor e distrusă de corupţie. Și aceasta e pe limba noastră în fiecare zi. Acest lucru nu este posibil acum, pentru că factorul de corupţie e la conducere.

De aceea, e nevoie de o schimbare politică. Doi, o economie, ca să funcţioneze bine, regulile trebuie să fie egale pentru toţi, taxele trebuie plătite de toţi. De aceea, trebuie să lupţi cu monopolurile, de aceea întreprinderile mici şi mijlocii trebuie susţinute. Pentru ca oamenii să se implice în afaceri, dar şi să ştie că regulile sunt respectate de toţi. Şi deja vorbeam de educaţia pe termen lung, problema care trebuie rezolvată în 15-20 de ani, de mici copiilor trebuie să li se spună: „Noi vrem ca tu să gândeşti liber, să gândeşti creativ”. Modul în care se predă trebuie să fie mult mai interactiv, mai liber.”

Europa Liberă: Cât de actuală e întrebarea „A fi sau a nu fi statul Republica Moldova?”?

Radu Marian: „Marea problemă este cea demografică. Dacă noi vom reuşi să rezolvăm această problemă, atunci Moldova va continua să existe. Pentru aceasta eu cred că trebuie să atragem şi imigranţi chiar. Trebuie să uităm de diferenţele noastre de etnie, de religie şi să avem o abordare foarte creativă. Dar înţeleg că aceasta e o mare problemă în Moldova, pentru că suntem foarte conservatori şi toţi suntem ortodocşi şi noi nu vrem oameni de altă culoare. Aceasta e problema de a fi sau a nu fi. Şi deja sunt şi justiţia, economia, educaţia. M-aţi întrebat mai devreme de Est sau Vest. Sigur că valorile vest-europene sau legislaţia europeană este important a fi implementată în Moldova nu de dragul Europei şi în Europa e frumos, şi acolo e bine, dar că aceste legi au sens, sunt raţionale, cu bun simţ şi ele vor aduce bunăstare.”

Europa Liberă: Îl întreb pe Radu Marian dacă poate numi trei calităţi bune care caracterizează cetăţenii Republicii Moldova?

Radu Marian: „Grea întrebare. Pot să spun muncitori, talentaţi şi perseverenţi.”

Europa Liberă: Dar defectele acestei naţiuni?

Radu Marian: „Un mare defect este lipsa de respect pentru semeni. Dacă ne uităm cum merg oamenii în trafic, cum se poartă în public, cum se poartă într-un magazin, nu se gândesc la omul care stă în faţa lui, lor nu le pasă. Nu respectă regulile, nu respectă timpul cetăţeanului care stă alături. Viziunea moldovenilor despre succes este foarte greşită, ei cred că, dacă ajung primii la semafor, aceasta e deja bine sau dacă sunt primii în rând deja e bine. Mulţi dintre ei nu au niciun fel de considerare faţă de proprii lor semeni sau. Unul dintre defecte e lipsa de respect pentru conaţionali. O altă problemă ar fi lipsa de toleranţă. Suntem intoleranţi faţă de oamenii de altă religie, de altă culoare, de altă orientare sexuală. Mulţi dintre noi refuzăm să ne documentăm asupra unui subiect şi aruncăm opinii total eronate. Ignoranţă, intoleranţă şi lipsă de respect faţă de cei din jur.”

Europa Liberă: Ca să se transforme defectele în calităţi bune, cei şapte ani de acasă sunt suficienţi?

Radu Marian: „Educaţia comună atât de la părinţi, cât şi de la şcoală. Nu doar părinţii, pentru că mulţi dintre părinţii noştri au trăit în Uniunea Sovietică şi ei au anumite concepţii care nu ar ajuta pe tinerii de azi. De exemplu, unii părinţi spun că în Uniunea Sovietică era bine, că nouă totul ni se dădea şi era ieftin. Dar aceasta nu e ok. Trebuie să le spui copiilor că noi trăim într-o altă lume, viaţa ta e în mâinile tale nu în mâinile statului. De aceea, tu singur trebuie să te descurci în viaţă, încearcă şi fă o afacere sau fă-ţi singur vocaţiile, talentele, dezvoltă-te. Nimeni pe tine nu te va trage din urmă. Aceasta este diferenţa fundamentală de viziune dintre unii dintre părinţii noştri şi tineretul. Tineretul trebuie să înţeleagă diferenţele acestea.

Progresul este posibil, să nu se spună niciodată că Moldova nu se va dezvolta, pentru că moldovenii nu sunt mai proşti ca oamenii din alte ţări din Vest şi trebuie să luptăm pentru drepturile noastre, trebuie să ne implicăm în viaţa politică, trebuie să cerem de la politicieni, de la oameni mai multă responsabilitate. Da, de ce nu?, să creăm noi mişcări politice, să fim mai activi, să ne cerem drepturile în fiecare zi, nu o dată la patru ani. America, de exemplu, a ajuns o democraţie stabilă pentru că oamenii îşi cereau drepturile în fiecare zi. Acelaşi lucru trebuie să-l facem şi noi. Schimbarea e posibilă, însă schimbarea trebuie să o cerem şi trebuie să participăm la ea.”

Europa Liberă: Radu Marian e mândru că e cetăţean al Republicii Moldova? Cu ce te mândreşti?

Radu Marian: „Vom vorbi poate peste câţiva ani, doi-trei ani, când realmente voi putea spune că sunt mândru de ce am făcut pentru ţară. Dar acum nu pot să spun că sunt mândru de Moldova, pentru că suntem o ţară tânără. Totuşi, 25 de ani nu e atât de mult.”

 

Strada Pietonală – eliberată!

Multe s-au întâmplat de ieri seară, când am postat acest mesaj pe Facebook:

7 ori!De 7 ori am sunat azi la serviciul 902 ca să raportez o duzină de mașini parcate ilegal pe strada pietonală. Făr…

Posted by Radu Marian on Thursday, 10 March 2016

După cum se poate vedea după numărul reacțiilor, această postare a generat o mica furtună virală pe rețeaua de socializare, cel puțin pentru standardele mele mai mici de „popularitate”. Iată că reacțiile au fost pe măsură nu doar online, dar și offline. Surprinzător pentru mine, Poliția s-a mișcat repede: datorită share-urilor, comentariilor și reacțiilor sutelor de cetățenilor la această postare, astăzi ne-am trezit cu o Stradă Pietonală „eliberată” de mașini. Asta mi-a comunicat o reprezentată a Inspectoratului Național de Patrulare, care mi-a scris pe Facebook, în jurul orei 14:00 :

„Bună ziua, dle Marian […] În urma sesizării făcute, strada pietonală a devenit accesibilă, iar conducătorii auto care au sfidat regulile de circulație au fost sancționați. Poliția monitorizează în  continuare ca parcările neregulamentare să nu fie admise, indiferent despre ce stradă este vorba.

Mesajul a fost însoțit și de poze:

Photo Credits: Diana Fetko (Facebook)

Vorbele doamnei se confirmă, întrucât am fost la fața locului mai devreme, pe la 12:00 și am văzut și eu o stradă liberă de mașini, pe care am putut să o numesc „pietonală”.

Ce-am văzut eu + patrula Poliției în partea dreapta. Balsam pe suflet ;)

În plus, celor câteva mașini pe care le-am văzut la acea oră le-au fost scoase numerele.

Azi n-a fost cea mai bună zi pentur măgăruși

Pentru ca asta să devină și comic, nu mai rămânea decât ca un șofer amendat să-mi trimite niște blesteme. Oops, și s-a întâmplat:

Eu de fapt sunt șofer și merg cu mașina, doar că mai rar. PS: Vorba ceea, mai bine „botanic” decât cretin

În fine, l-am întrebat pe polițistul aflat la fața locului cu patrula și despre aceste blocuri de granit (foto jos) care sunt date la o parte ilegal pentru a face locul „nebotanicilor” cu mașini, iar dânsul mi-a zis că a dat „indicații ca acestea să fie puse la loc”.

Tare aș vrea să știu cine-s măgarii care le-au dat la o parte și cine-s cretinii care au permis asta

Ok, super, vedem pe parcurs dacă au fost puse la loc (dacă le vedeți date la o parte în zilele următoare, raportați la 902 sau 112). În fine, problema acestor bucăți de granit este un pic mai complicată. Ele sunt grele, inflexibile și trebuie să fie mișcate în caz de necesitate, de exemplu atunci când se fac livrări de mărfuri la cafenele din preajmă, sau în caz de urgență, când e nevoie de accesul Ambulanței sau Pompierilor. Însă soluții există, cum ar fi folosire unor bariere de oțel retractabile. Dar noi deja ne-am obișnuit cu lucrurile făcute fără cap, așa-i Chirtoacă?

Problema lipsei locurilor de parcare din zona aia, dar și din tot Chișinăul, are origini mai profunde. Cum ar fi:

  • O strada pietonală (valabil pentru multe alte proiecte urbane) concepută fără vreun plan de asigurare a parcărilor auto, în condițiile în care în zonă se află nenumărate companii mari și instituții de stat.
  • În orașul acesta, infrastructura parcărilor auto este la pământ, iar parcări cu plată degrabă nu vom avea.
  • Nu există un sistem de transport public rapid, eficient și îndeajuns de confortabil pentru a-i face pe unii să renunțe la mașini.
  • Lipsa infrastructurii pentru biciclete.
  • Materialismul, opulența, cretinismul și incultura unora din cetățenii noștri.

Acum, înapoi la problema serviciului 902.  Aceeași doamnă de la INP  care am menționat-o mai sus mi-a scris:

„Dacă e să ne referim la numărul de apeluri efectuate de către dvs. la serviciul ”902” și lipsa unui răspuns din partea oamenilor legii, vă informăm că a fost inițiată o anchetă, pentru stabilirea circumstanțelor și neadmiterea pe viitor a unei situații similare.”

Pe parcursul zilei, doi reprezentați ai MAI m-au contactat și m-au vizitat la biroul de la Expert-Grup, mi-au confirmat începerea anchetei, pentru care am scris și o depoziție. Au promis că o să-mi trimită în zilele următoare rezultatele anchetei, și pentru că subiectul a stârnit atâtea reacții, o să le fac publice.

Aaah, puține lucruri sunt mai plăcute în viața asta decât senzația că se face dreptate, nu-i așa? Sper doar ca data viitoare Poliția să reacționeze la fel de bine și atunci când nu se scrie vreun mesaj pe Facebook cu 700 like-uri 😉


Așa cum ziceam, această mică victorie a bunului simț se datorează în primul rând sutelor de oameni care au reacționat la postarea scrisă de mine. Acest caz a demonstrat că, în pofida faptului că trăim într-o țară în care corupția și batjocura față de lege sunt cele mai populare practici, micile manifestări de dreptate și corectitudine ca acestea sunt posibile.

Ele sunt posibile anume când noi, cetățenii, cerem asta – când cerem servicii mai bune de la stat, un stat pe care noi îl întreținem! Să nu uitați asta niciodată – eu, tu, mama, tata, bunica, bunicul, prietenul, prietena – noi plătim acest Guvern și noi trebuie să-i responsabilizăm! În momentul în care ei o dau în bară, e de datoria noastră să-i atenționăm și sancționăm, și dacă e nevoie, să facem publice greșelile lor, pentru că, după cum vedeți, asta funcționează. Mai ales că azi putem să ne bucurăm de rețele sociale – nu mai e nevoie să fii lider de opinie sau jurnalist ca să atragi atenția publicului asupra unei probleme. Și dacă grozăviile de genul furtul miliardului, capturarea instituțiilor de stat, nepotismul, traficul de influență, delapidarea din țara asta sunt mai greu de combătut, măcar cu golăniile astea mici să luptăm direct.

Așa că data viitoare când sunteți martori la  orice fel de ilegalități care sfidează bunul-simț, vă îndemn să nu le ignorați, ci să luați telefonul și apelați 902 sau 112! De dat asta cred că o să răspundă. :)

UPDATE: Oho, viral articol. Mulțumesc tuturor. Dacă tot ați ajuns până la finalul textului, aș vrea să vă recomand o carte „Revolta lui Atlas”. Impresiile mele și recenzia le găsiți aici

John Galt – Moldova are nevoie de tine

Statuia lui Atlas. Centrul Rockfeller din New York. Foto: Pinterest

Zilele trecute am terminat de citit cartea care probabil m-a impresionat cel mai mult în viața asta  – „Revolta lui Atlas” (eng. Atlas Shrugged) de scriitoarea americană Ayn Rand. Volumul este un elogiu adus minții, cunoașterii și potențialului omului, sub forma unei narațiuni pline de suspans. Acțiunea romanului se desfășoară în Statele Unite, într-o ambianță distopică, în care cei mai iluștri oameni de afaceri, inventatori, industrialiști și gânditori ai vremurilor abandonează lumea exterioară, în semn de protest față de un guvern incompetent care impune societății legi distructive, iraționale, ce distrug libera inițiativă –  un guvern care promovează o filozofie bazată pe non-rațiune, slăbiciuni  și umilire a gândirii umane.

Cartea poate fi catalogată și ca un manifest al capitalismului, intrând în directă antiteză cu viziunile socialiste ale marxismului. Ce-i drept, autoarea mai exagerează pe alocuri, promovând aproape de fanatism libertarianismul (care tot e o utopie, la fel ca socialismul, însă nu la fel de distructivă) și catalogând altruismul, simpatia și sentimentele ca ceva distrugător. În plus, eforturile ei de a propovădui egoismul „moral” mi se par exagerate și nejustificate.

Cu toate astea, lucrarea m-a marcat profund, nu doar pentru că mi-a întărit niște concepte și valori pe care le susțin – ca rațiunea, umanismul și atașamentul meu pentru economia de piață și capitalism, ci și pentru că multe întâmplările din „Revolta lui Atlas” mi-au adus aminte de Moldova actuală.

Când citeam despre John Galt, Eliss Wyatt sau Hugh Atson – acești iluștri oameni afaceri, inventatori și filosofi, acei Atlași care țin lumea pe loc, părăsind lumea exterioară, m-am gândit la sora mea, la mulți din prieteni și cunoscuți de-ai mei, dar și la alți mii de moldoveni capabili care au părăsit Moldova din cauza mâhnirii și lipsei de oportunități.

Când citeam despre Wesley Mouch, agentul guvernamental care era trimis să distrugă business-urile, m-am gândit la tot aparatul de birocrați de la noi care impun reguli, directive inutile, cu un singur scop de a extrage mită și favoruri.

Cât citeam despre Thompson – conducătorul țării, care vorbea despre „interesul public”, „stabilitate” și „încredere în planul măreț al guvernului” (în timp ce oamenii se ucideau unii pe alții din cauza foametei), i-am văzut pe parlamentarii jefuitorii noștri care adoptă declarații de „stabilitate și modernizare”, în timp ce ignoră cauzele reale ale problemelor.

Notă: Printre rele, au fost și bune. Parlamentul a votat în prima lectură două documente importante – Legea Procuraturii și modificările la Legea BNM, care vor conferi Băncii Centrale mai multă autonomie. Desigur, sunt pași de salutat, dar atât timp cât oameni ca Terminatorul și acoliții săi rămân neatinși de justiție, încrederea cetățenilor față de acest guvern va fi aproape sau egală cu zero.

Când citeam despre Jim Taggart, șeful cretin, ignorant și incompetent al companiei feroviare Taggart, care acapara pe nedrept meritele de management a companiei de la sora sa – Dagny Taggart (personajul antiteză al lui Jim), m-am gândit la mai mulți de la noi, dar mai cu seamă la Liuda (știți voi care Liudă) – simbolul moldovenesc al nihilismului intelectual, care se laudă că de „26 de ani” se „luptă pentru reforme”.

Când citeam despre Dumnezeul din „Revolta lui Atlas”, care îi impunea pe oameni să renunțe la mintea lor și să o predea unor Mistici, am văzut biserica noastră pământeană care propovăduiește omul slab, păcătos și crezător în dogme.

[…]

(Atenție! mini spoiler) Cu ce s-a terminat totul? Ei bine, dezastrul societăți fictive din roman a culminat cu stingerea totală a luminilor New York-ului, moment în care eroii, în frunte cu John Galt, au decis să se întoarcă și să preia conducerea lumii.

Totuși, eu cred că Moldova este încă departe de „stingerea luminilor” și desigur, toate aceste comparații sunt nițel exagerate, dar morala și metaforele sunt valabile: avem o societate care desconsideră tot mai mult bunul simț, meritocrația, competența, cunoașterea, și care tolerează în schimb corupția morală și materială, nepotismul și dogma.

În final, apare întrebarea de pretutindeni: Ce putem face să ne ridicăm încet spre normalitate? Ei bine, răspunsul e simplu – să aducem spiritul lui „John Galt” nu doar în guvernare, dar și în fiecare din noi.

Pe curând și vă las cu PS-urile.


PS – Mulțumesc din suflet prietenilor mei Dorin Cojocaru, cel care mi-a dăruit primele două volume anul trecut și lui Vlad Popa, cel care mi-a dăruit al treilea volum, proaspăt apărut la sfârșitul lui 2015 .

PPS – „Revolta lui Atlas” poate fi cumpărat în editurile Cartier (trei volume traduse în română), dar și pe Ebay și Amazon în engleză.

PPS – Fun fact. Topul vânzărilor în ianuarie 2016 la librăriile Cartier plasează „Revolta lui Atlas” pe locul 10, iar pe locul 1 avem puroiul verbal care se numește „De vorbă cu Emma”. 😐 Mda, Gheorghe Erizanu a sumarizat perfect:

„Aceștia suntem. Mulți cu Emma. Puțini cu John Galt.”

 

Justiție, Economie, Educație

Foto: Dumitru Doru / EPA

Îndemnul lui Ion Sturza către cetățeni de a veni cu propuneri pentru activitatea guvernului m-a făcut să reflectez un pic. Așa că azi, de ziua mea de naștere – o zi în care îmi dau mai multă importanță ca de obicei :), am decis să înșir trei direcții fundamentale de dezvoltare care ar trebuie să facă din Moldova un loc mai bun în următorul sfert de veac. Nota bene! Aceste trei priorități nu trebuie tratate neapărat ca propuneri de politici, ci mai degrabă sunt fragmente ale unei doctrine de dezvoltare a acestei țări pe care eu, ca cetățean, aș vrea să le văd implementate. O să le descriu în „maxim 1000 de caractere” fiecare, așa cum cere formularul lui Sturza:

*

1. Justiție: Război Total împotriva corupției mari (implementare IMEDIATĂ)

Lupta împotriva corupției endemice din toate nivelurile societăți moldovenești trebuie începută cu un prim pas simplu și banal ca și concept, însă monumental ca și efort: Războiul Total împotriva corupției mari și împotriva celor care stau în vârfurile piramidelor politice și oligarhice, după modelul DNA. Pe lângă faptul că va deconspira și alte niveluri inferioare de corupție, acest război total declarat este unica metodă prin care guvernul își poate recăpăta legitimitatea și încrederea din partea cetățenilor – atât de necesare în implementarea  viitoarelor reforme nepopulare care să stopeze corupția mică și practicile de „rezolvare” a problemelor pe „moldov’nește”, sau prin alte cuvinte, să faciliteze „schimbare de mentalitate” –  două cuvinte de care noi toți ne-am săturat să le citim în fiecare al doilea comentariu pe Facebook.

2. Economie: un stat care facilitează economia de piață și libera inițiativă, nu o    subminează (implementare într-un ciclu electoral – 4 ani)

Conform bunelor tradiții ale liberalismului economic (pe care trebuie să-l îmbrățișăm) și al economiei de piață, locurile de muncă bine-plătite și deci creșterea standardelor de viață (două din cele mai populare promisiuni partidele în fiecare campanie electorală), sunt generate în mare parte de mediul privat și nu de stat. Statul trebuie doar să faciliteze condiții de concurență loială, corectă și de respectare unilaterală a legii și a regulilor de joc, lucru posibil doar după o reformă structurală justiției de care am amintit în primul punct. În al doilea rând, statul trebuie să asigure previzibilitatea legală și fiscală care să le ofere întreprinzătorilor locali și investitorilor străini un lucru fundamental care nu există acum – siguranța. Anume aceste două precondiții sunt cruciale pentru ca economia de piață să funcționeze și să genereze valoare adăugată și inovație, adică progres economic și standarde de viață mai bune. Finalmente, trebuie să distrugem conceptul de economie construită în jurul bugetului statului – această stare parazitară care explică de ce atât de mulți cetățenii au așteptări mari de la stat și sunt atât de sensibili în fața promisiunilor populiste și electorale. Mai multe recomandări de politici economice aici și aici.

3. Educație: un sistem care să recompenseze gândirea critică, creativitatea și curiozitatea (implementare pe termen lung – 15-20 ani)

Moldova are nevoie de un sistem de educație care să recompenseze gândirea critică, creativitatea și curiozitatea – trei procese care pun în valoare capitalul uman. Vorbim de un sistem sistem educațional în care profesorii răspund la întrebările copiilor, și nu invers, de un sistem unde în prim-plan stă învățarea problemelor și modului în care acestea se rezolvă (vezi exemplul motorului și șurubelniței de la Elon Musk), de un sistem în care elevii sunt educați în spiritul liberei inițiative unde copii sunt învățați că „soarta” lor depinde de propriile aptitudini și cunoștințe, și nu de părinți, stat sau Dumnezeu. Astfel, vom crește o generație de oameni care, o dată ajunși la maturitate, își vor lua viitorul în mâini și vor perpetua dezvoltarea comunității și societății.

*

Totuși, nu cred că domnul Sturza, ca viitor prim-ministru (sper că va fi votat, însă puțin probabil), va reuși să miște ceva în vreuna din cele trei direcții, în condițiile în care pentru reforme structurale e nevoie de cooperare pe toate cele trei filiere ale statului – executiv, legislativ și juridic (ultimele două – capturate).  Însă cu o abordare și filosofie corectă, ar putea începe acel „ceva” care să poată fi ulterior dezvoltat de noua generație de politicani, în frunte cu Maia Sandu.

Cine-i pentru?

 

Roadmap pentru Iurie Leancă

N-o să comentez alegerea guvernului de astăzi pentru că sunt alții de zeci de ori mai buni ca mine în analiză politică. Și totuși, în calitatea mea de alegător PLDM, îmi rezerv dreptul să-i sugerez lui Leancă un plan de acțiuni, dacă tot a zis că așteaptă părerea cetățenilor.

Din start reiterez că aș vrea ca Leancă să rămână în PLDM,  care rămâne a fi un partid solid, funcțional, cu o mașinărie umană bine pusă la punct și în primul rând, un partid cu o doctrină de centru-dreaptă, economic liberală, de care Moldova are nevoie. Și totuși, PLDM rămâne a fi un partid cu o mare problemă, care se numește, ați ghicit – Vlad Filat!

Așadar, iată roadmap-ul meu pentru Leancă, sau altfel spus, ce-aș vrea eu, ca alegător PLDM, să se întâmple mai departe. Disclaimer – scenariul e un pic naiv și puțin probabil:

  • Leancă convoacă congresul PLDM și își anunță deschis candidatura pentru funcția de președinte al partidului. Propune o noua formula de finanțare a partidului, bazată pe contribuții individuale, crowdsourcing, fundraise marketing, ca să scape partidul de dependența financiară a lui Vlad Filat și a anturajului său.
  • De-tour la scenariu:
    • Leancă ajunge președinte PLDM și Filat pleacă, pleacă х*й знать unde. Sau poate nu pleacă, rămâne c-o funcție mediocră?!
    • Leancă este înfrânt, iese din partid și își creează altul cu aceeași doctrină;

(în continuare planul e același)

  • Leancă îi atrage în anturajul său pe Ion Sturza, Maia Sandu și alte duzine de oameni NORMALIdin țara asta. Există mulți oameni normali, îi știu, i-am auzit, lucrez cu unii din ei.Și voi tot îi știți și ați auzit de ei.
  • Leancă își anunță candidatura pentru Primăria Chișinău și îi atrage în echipă pe Ion Grosu, Victor Chironda, Nata Albot și oameni de așa tip. Cred eu că ar avea șanse. Să fie însă asta o idee bună? Leancă? Diplomat? Primărie?
  • Partidul lui Leancă, oricare ar fi acesta, nu obstrucționează activitatea actualului guvern, ci îi dă o șansă lui Gaburici și guvernului său și așteaptă să vadă ce se va întâmpla mai departe. Vorbim totuși de un guvern minoritar.
  • La următoarele alegeri parlamentare, partidul lui Leancă propune o guvernare în frunte cu Sturza sau Leancă, rocadă prim-ministru/președinte (asta dacă nu cumva Leancă devine primar) și triumfă, cred eu.

Cam atât. Vă invit să dezvoltați și/sau să criticați aceste idei. Nu știu cât sunt de realiste, dar un lucru e cert – acum e un moment bun pentru schimbarea clasei politice și pentru schimbarea paradigmei a însuși discursului politic în Moldova – care trebuie bazat mai mult pe viziuni și doctrine și mai puțin pe manevre și jocuri de culise.

PS: Leancă se va bucura de și mai multă încredere din partea societății dacă va explica cu o sinceritate fără precedent ce s-a întâmplat la Aeroport și Banca de Economice, de ce a tăcut și n-a acționat.

A plagiat Orange?

În Moldova (și nu numai, dar în special la noi) e la modă să plagiezi ideile altora, iar mai multe despre asta știe Very Happy. Eu însă o să mă opresc nu la plagiere de spot-uri și campanii publicitare, ci la evenimente. Moldcell a lansat recent un alt concert din seria Unplugged împreună cu Chișinău Youth Orchestra și Cătălin Josan. Un concert în care marile balade rock din istoria muzicii, (U2, Nirvana, Red Hot Chilli Peppers, Coldplay) vor fi adaptate pentru orchestră, sau așa cum a mai zis dirijorul orchestrei – Andriano:

„Deşi e un concert rock, nimeni nu va da din picioare, nu va sări şi nu-şi va flutura pletele”

1487335_10153566558020475_2142138865_n

Cam așa arată afișul: uber inedit…

Continuarea

Ghid de (ne)utilizare Facebook

Printre altele, Mark Zuckerberg este la Cojușna, unde a organizat o întâlnire secretă cu cei mai importanți executivi ai rețelei de socializare. Dânsul și-a exprimat îngrijorarea cu privire la căcatul care este postat în ultimii ani pe Facebook în toată lumea:

”Yo, wicked, izz’ shit everywhere on ma’ social network, ain’t no need to happen this!”

Zis și făcut,  fiind consilier personal/secret/responsabil de Moldova al lui Zuckerberg, am decis să răscolesc postările prietenilor mei pe facebook, și să vă onorez cu un ghid de (ne)utilizare al rețelei de socializare, deși postez și eu porcării, uneori!

funny-facebook-like-icon-middle-finger

Zuckerberg, unde-i butonul DISLIKE???

 

 

 

 

 

 

Pentru început, vă invit să citiți un fragment dintr-o postare care ușor poate candida la titlul de ”cel mai enervat lucru citit vreodată”. Aparține unui tip din.. America!

2012 was a biggg year for me. I left my amazing job at NBC to move back to Chicago. I started dating my angel, Jaime Holland. I started yoga (thanks Jake Fisher & Jonah Perlstein!). I wrote an album with Matthew Johannson. Wrote another album I’m proud of. I got to hang with Owen Wilson, and worked with Will Ferrell on an amazing project. Had a conversation about Barack Obama with David Gregory. Danced. Joined a kickball team. Won a couple awards. Helped my sister plan her summer trip. Swam a lot. Golfed a little. Cried more than you would think. Read The World According to Garp. Saw Apocolypse Now. Went to Miami for the NBA Finals. Drank the best orange juice I’ve ever had with Davey Welch. Tweeted. Went to amazing weddings in Upstate New York. Drank a ridiculous amount of milk. Learned how to make sand art. Saw a great light show. Saw the Angels and Lakers. Fell in love with Jawbone Up. Cooked with Jaime. Gardened with Jaime. Watched Homeland with Jaime. Wrestled with Jaime. Laughed for hours with Jaime. Fell in love with Jaime’s family. Worked on a play. Played World of Warcraft. Did some improv. Played a ton of the guitar. Really just had a wild, amazing year. What a world.

Voi ce-ați simțit când ați citit asta? Eu aveam impresia că tocmai văzusem o scenă în care Mark Tkaciuc și Eugenia Ostapciuc făceau sex într-o baie a Parlamentului. Uuuugh…

Începem cu postările NE-ENERVANTE:

1. Sunt interesante/informative!

 

2. Sunt Haioase/Amuzante/Distractive:

Dacă nu v-ați dat seama, astea-s porțile orașului pe lângă munții Alpi.

sau așa:

3. Includ un link către ceva intersant/distractiv – scuze pentru egoism:

4. Un check-in în locuri ca Bali, Cuba, Micronesia, Piața Centrală și alte destinații inedite…

Știi de ce sunt ne-enervante? Pentru că fac ceva pentru mine, cititorul, îmi fac ziua mai bună.

~~~~

…Cum arată postările ENERVANTE:

1a. Din seria ”Hai să ne lăudăm”. Expertul de talie mondială/extraterestrială în politici de tineret –  Adrian Pleșca, ne împărtășește planurile de călătorie:

adrian plesca

Adrian e băiat bun, doar că 98% din ”prietenii” săi de pe Facebook au salivat intens de invidie și gelozie când au văzut asta! Un check-in sau două erau de ajuns. Îți spun un secret de care puțini știu: nu e bine să te lauzi în public!

1b. Citiți postarea ”2012 was a bigg year for…” de mai sus

2. Din seria ”oamenii mor”

mori

 

 

 

Și nu, el n-a murit, însă creierul său da! În ce lume trăim?! Chiar și când sunt pe moarte, unii au timp să anunțe lumea pe Facebook

3. Din seria ”Agenda zilei”

brittney

Chiar îmi imaginam că eram în troleibuz și postam pe facebook următoarele: ”În sfârșit am luat troleibuzul 25 la Starușcă, o să ajung la timp acasă să mânânc borșul cald. Yay”.  Programul unei zile banale nu ar trebui să ajungă în niciun caz pe Facebook!

De la nivelul 1 la Mark Tkaciuc: Cât de tâmpit sună??

4. Mama lor de check-in-uri:

Să fie clar: la Mojito, Cocos, Graffiti, Famous (mai există?), nu se fac check-in-uri. Este mult prea banal, plicticos și enervat. De fapt, niciun local din Chișinău nu merită check-in, atât timp cât nu oferă reduceri pentru asta ;). O altă variantă ar fi să te întâlnești cu Bill Gates sau Diana Grigor la Andys’s, atunci sigur, dă-i bătaie.

5. Din seria ”Thank you Jesuuuuus”

jesus

Tocmai mi-am dat seama, Isus Hristos n-are cont pe Facebook. Religia e o chestiune personală și așa ar trebui să rămână nu?

 6. Hashtag-uri… multe hashtag-uri

peter

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

E clar, băiatul face milioane de lei din contracte de sponsorizare cu Nike, Puma, Reebok, Native…

Hashtag-urile nu au fost inventate de Twitter pentru a face paradă la câte ”brand-uiți” suntem, ci pentru altceva… și nu, nu e cool să vorbești prin hashtag-uri pe Facebook, arată patetic și neinteligent. Pentru asta este Instagram…

7. Spam.. mult spam

Profilele lui Luchianiuc și Galbur sunt exemple. Invadează newsfeed-ul cu postări la fiecare 35 de secunde, și în 98.53% din cazuri –  sunt niște porcării pe care nimeni nu interesează!

***

Cam atât nu? Nu cred, mai sunt multe alte metode de a scoate din sărite audiența pe Facebook, așa că te invit pe tine să îmi spui ce te irită mai tare.

PS – acest studiu sociologic a fost finanțat de compania ”De Beers” – cel mai mare producător de diamante din lume, prezent în Botswana, dar nu și în Moldova, iar autorul nu este nici pe departe specialist în social media, ci mai degrabă se dă mare și tare, scuzați-l :)

Cum să călătorim deștept: Balcanii de Vest

Cum arată vacanța unui cetățean moldovean? Iată potențiale variante:

  1. 7 zile la Krîm cu Panda Tur: 170 evro – mănânci/la mare/mănânci/la mare/mănânci/bei/te îmbeți/la culcare. Bonus – servicii de c*cat.                       PS – La Koblevo e altfel, dacă te duci cu cine trebuie – prieteni apropiați sau colegi de clasă, ai parte de o vancață senzațională! Dar asta e o excepție.
  2. 7 zile la Bulgaria: 200 evro – mănânci/la mare/mănânci/la mare/mănânci/bei/te îmbeți/la culcare
  3. 7 zile la Turcia: 350 evro – Ați ghicit? mănânci/la mare/mănânci/la mare/mănânci/bei/te îmbeți/la culcare.

Așa că, fiind tânăr, mi se pare absurd că petreci vacanța într-o monotonie atât de evidentă.

Să vă arătăm cum ne-am ”creat” noi o vacanță fenomenală, pe bani puțini! Ingrediente:

  1. Pașaport român (în curând, asta nu va fi o problemă pentru nimeni)
  2. 250 dolari (americani)
  3. Mașină
  4. Patru prieteni
  5. Cunoștințe elementare de geografie.

Să începem cu pașii:

1. ALEGE O DESTINAȚIE FINALĂ: Dubrovnik, Croația – Patrimoniu mondial UNESCO. Frumusețe de oraș, unic în lume pentru cetatea sa medievală.

Ca toate celelalte, această poză a fost realizată cu Google Nexus 4 (Photosphere mode)

2. Alege traseul.

Tur: Chișinău>București>Craiova>Drobeta Turnu-Severin (oprire pe o noapte)>Belgrad (Serbia) >Sarajevo (Bosnia & Herțegovina) >Dubrovnik (Croația) (oprire pe trei zile)

dubrovnik

 

Poze din traseul Tur (click aici pentru toate pozele):

Drobeta Turnu-Severin (România)

Belgrad, Serbia. Capitala măreață a fostului imperiu Yugoslav.

Sarajevo (Bosnia & Herțegovina). Oraș cu o istorie, peisaje și personalitate aparte. Unele clădiri au fost intenționat lăsate neatinse, cu urmele de gloanțe și obuze vizibile, în urma războiului sârbo-bosniac, ca dovadă vie a consecințelor unui conflict militar asupra societății.

PANO_20130829_183642

Panoramă de 360 grade a tărâmurilor splendide din Bosnia & Herțegovina

Retur: Dubrovnik>Fiordurile Kotor (Montenegro), Patrimoniu Mondial UNESCO>Vidin (Bulgaria)>Craiova>București>Chișinău
retur

Poze din traseul Retur

IMG_20130901_145801

Alți munți din Bosnia & Herțegovina

PANO_20130901_150435

Fiordurile Kotor din Montengro – Patrimoniu Mondial UNESCO. E prea frumos…

 

 

 

 

 

 

 

PANO_20130901_162111

Aceleași fiorduri… Am făcut și o baie aici…

 

 

 

 

 

 

 

 

 Craiova e prea murdară și urâtă, prea de tot…

3.Cazarea

Dacă n-ai auzit de website-ul Airbnb, atunci e timpul să-i dai un click.  Îți oferă locuri de cazare magnifice la prețuri foarte mici. Este o comunitate online de oameni din toată lumea care își închiriază spațiul. Și în plus, îți dă ocazia să-i și cunoști, să creezi o legătură cu ei, care îți pot fi de foarte mare ajutor. Este un fel de Couchsurfing, doar că e mai sigur și mai rapid. Deși ar recomanda și pe ultimul.

Iată ce trebuie să faci: Alegi destinația, filtrezi alegerea după buget, să zicem până la $50 și analizezi opțiunile. Noi am găsit una în orașul Trebinje, Bosnia & Herzegovina, la 30km de Dubrovnik! Un loc extrem de frumos, într-o casă foarte drăguță. Cu toate utilitățile incluse, plus terasă și cuptor 😉 Nu uita să citești Referințele/Reviews pe care le lasă alții, și evită locațiile care n-au review-uri –  noi am pățit-o un pic cu asta la Drobeta! Cazarea a fost nereușită!

airbnb

Locul nostru de cazare, o casă drăguță în Trebinje

 

 

 

 

 

 

 

 

Prețul: $50 pe noapte, iar dacă împarți la 4 – își iese o nimica toată: $12,5/noapte! Pentru condițiile unui hotel de trei stele, prețul e uber-accesibil. Iar dacă mai pui că l-am avut și pe Nemanja, cel care ne-a oferit casa, și care ne-a dus și prin localurile de prin preajmă să cunoaștem fetele frumoase din Balcanii de Vest, atunci chiar am făcut un târg bun. Mai ales că părinții lui ne aduceau cafea în fiecare dimineață (Asta nu înseamnă că locuiam împreună cu ei, ei doar stăteau alături)

Partea cea mai bună din această locație (Trebinje) este că prețurile sunt mult mai accesibile decât în Dubrovnik, așa că noi ne delectam în fiecare zi cu un dejun delicios la o terasă a unui hotel de patru stele, la prețuri de Chișinău, și nu vă fie îngrijorați de frontiera dintre Bosnia & Herțegovina și Croația, nu e niciodată aglomerată, o treci în 5 minute.

PANO_20130831_142439

Trebinke (Bosnia & Herțegovina) – o oază superbă de calm lângâ ”infernul turistic” din Dubrovnik

 

4. Dubronik

Dubronik este pur și simplu fenomenal! Dacă te-ai săturat de clișeele de genul Praga, Budapesta și Paris, atunci aici trebuie să ajungi! Cel mai frumos oraș-cetate din lume, lângă priveliștea (prea)albăstruie a Mării Adriatice. Iar dacă mai ești și fan al celebrului ”Game of Thrones”, atunci.. Welcome to Kings’ Landing! Dubrovnik este locul de filmare al acelor locuri splendide din film:

mănânci în Dubrovnik este foarte scump, cel puțin în comparație cu Trebinje, dar totuși merită să mergi cel puțin odată la Terasa ”Pescara”, de lângă Port (Docuri) – Un restaurant specializat în produse marine: momentul în care  guști din acel calmar sau bucată de caracatiță este dumnezeiesc:

Restaurantul ”Pescara”. Raport preț-calitate excelent plus o vedere la port și mare fabuloasă!

Deși am menționat mai sus că e scump, o cină cu patru feluri exotice de mâncare de mare + o sticlă de vin bună ne-a costat 1000 MDL. Adică 250 MDL/persoană… Am putea să comparăm cu Lazy Cafe sau Graffiti, dar probabil vă dați seama că nu putem compara…

Plajele

Fiind așezat frumos ca niște piese de Lego pe malul Adriaticii, Dubrovnik are și plaje pe măsura, deși nu e promovat neapărat ca o stațiune pentru a face plajă! Să vă o pun altfel: Marea Neagră este Hotelul ”Zarea” de 1*, iar Marea Adriatică este Club Royal Park de 5***** de pe strada Vlaicu Pârcălab:

IMG_20130830_125352

O mică plajă din Dubrovnik…

 

 

Plajă din Srebreno – o mică suburbie a orașului Dubronik. Locul perfect pentru o face o baie în Adriatică în Dubrovnik

Locuri de Vizitat 

Fără să mă înșir pe alte trei rânduri, doar accesați această listă.

Neajunsuri

Parcări, parcări și parcări! Este un coșmar să-ți găsesști un loc de parcare prin Dubronik. Soluția ar fi să ajungi dimineața de tot, sau să lași mașina la marginea orașului și să folosești transportul public.
Aș mai menționa comportamentul pe alocuri agresiv al comercianților și managerilor de restaurante! Lucru banal prin locațiile turistice! That’s it.

5. Bugetul

Dintr-un total de $250 de persoană, iată cum arată cheltuielile:

  1.  $80 – Benzină/Combustibil
  2. $45 – Cazare pentru patru nopți (inclusiv Drobeta, unde a fost și mai ieftin)
  3. ~$7 – Suvenire
  4. ~$20 – Bilete pentru muzee, cetate
  5. ~$5 – taxe de autostradă, viniete
  6. ~$95 – mâncare și băutură

Ultimele patru categorii de cheltuieli pot varia, în dependență de modul în care te alimentezi, pe la restaurante, sau gătând mâncare în casă. Noi le-am făcut pe ambele! Ne-a ieșit de minune.

******

Cam atât! Muuult de tot nuuu??

Ceea ce am dorit să te sfătui este să lași  Ucraina, Turcia și Bulgaria uneori și creează-ți o aventură! Pentru că Europa e mică, plină de frumuseți și.. pentru că viața nu e tare lungă, și Wizz Air e deja la Chișimău!

Bon Voyage!

Răspuns din partea ”La Plăcinte”

Băieții s-au mișcat repede după postarea asta. În mai puțin de 24 ore, au venit cu reacție foarte detailată pe Facebook .. și lungă de altfel, rog răbdare:

  • RĂSPUNS LA RECLAMAȚIE

    Stimate Radu Marian!

    Am luat în vedere cererea Dvs enunţată în reclamaţie, ca urmare a vizitei localului “La Plăcinte” situat pe adresa mun. Chisinau, str. Kiev, 16/1.

    Ţinem să Vă anunţăm că am analizat minuţios reclamaţia Dvs., în legătură cu care Vă comunicăm următoarele: prioritatea numărul UNU a companiei noastre este ca oaspeţii noștri să rămână mulţumiţi, reieșind din aceasta, pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor oferite de către angajaţii întreprinderii, în incinta localului sînt montate camere de înregistrare video, prin intermediul cărora se verifică inclusiv respectarea din partea personalului a standardelor de deservire a calitatății bucatelor servite.

    Astfel, în baza înregistrarii video am constatat că produsele comandate de d-ră au fost preparate cu respectarea normelor sanitare si tehnologice, în acelasi timp au fost servite cu întîrziere ca urmare a erorilor organizatorice a managerului restaurantului.

    Compania tinde spre perfecţionare însă din păcate există şi factorul uman care uneori apare în postura de generator a situaţiilor neplăcute de genul celei, în care involuntar aţi fost implicat.

    De asemenea, Vă aducem la cunoştinţă că au fost întreprinse măsuri exprimate prin aplicarea mustrării aspre faţă de administratorul localului, cât și față de chelner, care nu au reacționat prompt în situația creată.

    Mizăm că cele enunţate mai sus, au oferit o claritate asupra cazului invocat de d-voastră şi sperăm că veţi rămîne în continuare clientul nostru!

    De asemenea, va invitam sa ne vizitati repetat pentru a ne putea revanșa, oferindu-vă un prezent din partea casei!

    Cu stimă,
    Manager serviciu, control și calitate Adrian Vrabie
    și manager marketing Pruteanu Nadejda

Mai târziu deja, și administratorul mustrat al localului m-a contactat:

Buna seara , Radu. Ma numesc Victor si sunt administratorul localului La Placinte Pancom , din str. Kiev. Ati putea sa-mi lasati va rog numarul dumneavoastra de telefon? As dori sa discut personal cu dumneavoastra pentru a clarifica anumite explicatii pentru situatia care s-a intimplat duminica seara cu familia dvs la noi in local, pentru a-mi cere scuze fata de dvs , si pentru a gasi o solutie de remediere a acestei situatii in beneficiul ambelor parti. Va voi fi foarte recunoscator pentru aceasta discutie. Multumesc.

Ce să zic? Aceste vorbe ar fi putut  spuse la locul faptei de către acest administrator, evitând astfel reacții și articole pe blog! Totuși, Bravo lor, îmi pare bine că și-au recunoscut greșeala! Data viitoare vor ști ce să facă! Le doresc o atare atitudine față de toți clienții…nu doar celora cu blog :)

Și da, aștept ”prezentul”.. și apelul :)

Places I’ve been – featuring Absolut Vodka…

DISCLAIMER: This post has no purpose of promoting vodka consumption in anyway, anyhow and nowhere! seriously…nowhere! At least not in excess :)

One of my friends, – Alex, I like to  refer to him as butterfly # 27 (thanks buddy) posted some photos with different locations around the world that he visited, featuring Absolut Vodka! Inspired me to do the same thing. So here we go, from east to west (as available):

ab72

Absolut Moldova source

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

absolut donetsk

 

 

 

 

 

 

ab30

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

athens

3

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

berlin-wall

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

4

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

brussles

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

paris (1)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

loire

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

boston-basketball

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

newyork

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ab34

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ab59

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ab37

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

absolut toronto

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ab54

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

neworleans

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

texas

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Not mentioned: Belarus, Poznan (Ukraina), Bucharest, Bulgaria, Vienna, Sarajevo (the place where WWI started) and… Detroit :).

STILL TO COME: [surprise] follow the blog.

 

PS – I prefer beer!