John Galt – Moldova are nevoie de tine

Statuia lui Atlas. Centrul Rockfeller din New York. Foto: Pinterest

Zilele trecute am terminat de citit cartea care probabil m-a impresionat cel mai mult în viața asta  – „Revolta lui Atlas” (eng. Atlas Shrugged) de scriitoarea americană Ayn Rand. Volumul este un elogiu adus minții, cunoașterii și potențialului omului, sub forma unei narațiuni pline de suspans. Acțiunea romanului se desfășoară în Statele Unite, într-o ambianță distopică, în care cei mai iluștri oameni de afaceri, inventatori, industrialiști și gânditori ai vremurilor abandonează lumea exterioară, în semn de protest față de un guvern incompetent care impune societății legi distructive, iraționale, ce distrug libera inițiativă –  un guvern care promovează o filozofie bazată pe non-rațiune, slăbiciuni  și umilire a gândirii umane.

Cartea poate fi catalogată și ca un manifest al capitalismului, intrând în directă antiteză cu viziunile socialiste ale marxismului. Ce-i drept, autoarea mai exagerează pe alocuri, promovând aproape de fanatism libertarianismul (care tot e o utopie, la fel ca socialismul, însă nu la fel de distructivă) și catalogând altruismul, simpatia și sentimentele ca ceva distrugător. În plus, eforturile ei de a propovădui egoismul „moral” mi se par exagerate și nejustificate.

Cu toate astea, lucrarea m-a marcat profund, nu doar pentru că mi-a întărit niște concepte și valori pe care le susțin – ca rațiunea, umanismul și atașamentul meu pentru economia de piață și capitalism, ci și pentru că multe întâmplările din „Revolta lui Atlas” mi-au adus aminte de Moldova actuală.

Când citeam despre John Galt, Eliss Wyatt sau Hugh Atson – acești iluștri oameni afaceri, inventatori și filosofi, acei Atlași care țin lumea pe loc, părăsind lumea exterioară, m-am gândit la sora mea, la mulți din prieteni și cunoscuți de-ai mei, dar și la alți mii de moldoveni capabili care au părăsit Moldova din cauza mâhnirii și lipsei de oportunități.

Când citeam despre Wesley Mouch, agentul guvernamental care era trimis să distrugă business-urile, m-am gândit la tot aparatul de birocrați de la noi care impun reguli, directive inutile, cu un singur scop de a extrage mită și favoruri.

Cât citeam despre Thompson – conducătorul țării, care vorbea despre „interesul public”, „stabilitate” și „încredere în planul măreț al guvernului” (în timp ce oamenii se ucideau unii pe alții din cauza foametei), i-am văzut pe parlamentarii jefuitorii noștri care adoptă declarații de „stabilitate și modernizare”, în timp ce ignoră cauzele reale ale problemelor.

Notă: Printre rele, au fost și bune. Parlamentul a votat în prima lectură două documente importante – Legea Procuraturii și modificările la Legea BNM, care vor conferi Băncii Centrale mai multă autonomie. Desigur, sunt pași de salutat, dar atât timp cât oameni ca Terminatorul și acoliții săi rămân neatinși de justiție, încrederea cetățenilor față de acest guvern va fi aproape sau egală cu zero.

Când citeam despre Jim Taggart, șeful cretin, ignorant și incompetent al companiei feroviare Taggart, care acapara pe nedrept meritele de management a companiei de la sora sa – Dagny Taggart (personajul antiteză al lui Jim), m-am gândit la mai mulți de la noi, dar mai cu seamă la Liuda (știți voi care Liudă) – simbolul moldovenesc al nihilismului intelectual, care se laudă că de „26 de ani” se „luptă pentru reforme”.

Când citeam despre Dumnezeul din „Revolta lui Atlas”, care îi impunea pe oameni să renunțe la mintea lor și să o predea unor Mistici, am văzut biserica noastră pământeană care propovăduiește omul slab, păcătos și crezător în dogme.

[…]

(Atenție! mini spoiler) Cu ce s-a terminat totul? Ei bine, dezastrul societăți fictive din roman a culminat cu stingerea totală a luminilor New York-ului, moment în care eroii, în frunte cu John Galt, au decis să se întoarcă și să preia conducerea lumii.

Totuși, eu cred că Moldova este încă departe de „stingerea luminilor” și desigur, toate aceste comparații sunt nițel exagerate, dar morala și metaforele sunt valabile: avem o societate care desconsideră tot mai mult bunul simț, meritocrația, competența, cunoașterea, și care tolerează în schimb corupția morală și materială, nepotismul și dogma.

În final, apare întrebarea de pretutindeni: Ce putem face să ne ridicăm încet spre normalitate? Ei bine, răspunsul e simplu – să aducem spiritul lui „John Galt” nu doar în guvernare, dar și în fiecare din noi.

Pe curând și vă las cu PS-urile.


PS – Mulțumesc din suflet prietenilor mei Dorin Cojocaru, cel care mi-a dăruit primele două volume anul trecut și lui Vlad Popa, cel care mi-a dăruit al treilea volum, proaspăt apărut la sfârșitul lui 2015 .

PPS – „Revolta lui Atlas” poate fi cumpărat în editurile Cartier (trei volume traduse în română), dar și pe Ebay și Amazon în engleză.

PPS – Fun fact. Topul vânzărilor în ianuarie 2016 la librăriile Cartier plasează „Revolta lui Atlas” pe locul 10, iar pe locul 1 avem puroiul verbal care se numește „De vorbă cu Emma”. 😐 Mda, Gheorghe Erizanu a sumarizat perfect:

„Aceștia suntem. Mulți cu Emma. Puțini cu John Galt.”

 

Facebook Comments

O părere la “John Galt – Moldova are nevoie de tine

  1. Pingback: Strada Pietonală – eliberată! | Ministrul Tastaturii

Comentariile sunt închise.