Justiție, Economie, Educație

Foto: Dumitru Doru / EPA

Îndemnul lui Ion Sturza către cetățeni de a veni cu propuneri pentru activitatea guvernului m-a făcut să reflectez un pic. Așa că azi, de ziua mea de naștere – o zi în care îmi dau mai multă importanță ca de obicei :), am decis să înșir trei direcții fundamentale de dezvoltare care ar trebuie să facă din Moldova un loc mai bun în următorul sfert de veac. Nota bene! Aceste trei priorități nu trebuie tratate neapărat ca propuneri de politici, ci mai degrabă sunt fragmente ale unei doctrine de dezvoltare a acestei țări pe care eu, ca cetățean, aș vrea să le văd implementate. O să le descriu în „maxim 1000 de caractere” fiecare, așa cum cere formularul lui Sturza:

*

1. Justiție: Război Total împotriva corupției mari (implementare IMEDIATĂ)

Lupta împotriva corupției endemice din toate nivelurile societăți moldovenești trebuie începută cu un prim pas simplu și banal ca și concept, însă monumental ca și efort: Războiul Total împotriva corupției mari și împotriva celor care stau în vârfurile piramidelor politice și oligarhice, după modelul DNA. Pe lângă faptul că va deconspira și alte niveluri inferioare de corupție, acest război total declarat este unica metodă prin care guvernul își poate recăpăta legitimitatea și încrederea din partea cetățenilor – atât de necesare în implementarea  viitoarelor reforme nepopulare care să stopeze corupția mică și practicile de „rezolvare” a problemelor pe „moldov’nește”, sau prin alte cuvinte, să faciliteze „schimbare de mentalitate” –  două cuvinte de care noi toți ne-am săturat să le citim în fiecare al doilea comentariu pe Facebook.

2. Economie: un stat care facilitează economia de piață și libera inițiativă, nu o    subminează (implementare într-un ciclu electoral – 4 ani)

Conform bunelor tradiții ale liberalismului economic (pe care trebuie să-l îmbrățișăm) și al economiei de piață, locurile de muncă bine-plătite și deci creșterea standardelor de viață (două din cele mai populare promisiuni partidele în fiecare campanie electorală), sunt generate în mare parte de mediul privat și nu de stat. Statul trebuie doar să faciliteze condiții de concurență loială, corectă și de respectare unilaterală a legii și a regulilor de joc, lucru posibil doar după o reformă structurală justiției de care am amintit în primul punct. În al doilea rând, statul trebuie să asigure previzibilitatea legală și fiscală care să le ofere întreprinzătorilor locali și investitorilor străini un lucru fundamental care nu există acum – siguranța. Anume aceste două precondiții sunt cruciale pentru ca economia de piață să funcționeze și să genereze valoare adăugată și inovație, adică progres economic și standarde de viață mai bune. Finalmente, trebuie să distrugem conceptul de economie construită în jurul bugetului statului – această stare parazitară care explică de ce atât de mulți cetățenii au așteptări mari de la stat și sunt atât de sensibili în fața promisiunilor populiste și electorale. Mai multe recomandări de politici economice aici și aici.

3. Educație: un sistem care să recompenseze gândirea critică, creativitatea și curiozitatea (implementare pe termen lung – 15-20 ani)

Moldova are nevoie de un sistem de educație care să recompenseze gândirea critică, creativitatea și curiozitatea – trei procese care pun în valoare capitalul uman. Vorbim de un sistem sistem educațional în care profesorii răspund la întrebările copiilor, și nu invers, de un sistem unde în prim-plan stă învățarea problemelor și modului în care acestea se rezolvă (vezi exemplul motorului și șurubelniței de la Elon Musk), de un sistem în care elevii sunt educați în spiritul liberei inițiative unde copii sunt învățați că „soarta” lor depinde de propriile aptitudini și cunoștințe, și nu de părinți, stat sau Dumnezeu. Astfel, vom crește o generație de oameni care, o dată ajunși la maturitate, își vor lua viitorul în mâini și vor perpetua dezvoltarea comunității și societății.

*

Totuși, nu cred că domnul Sturza, ca viitor prim-ministru (sper că va fi votat, însă puțin probabil), va reuși să miște ceva în vreuna din cele trei direcții, în condițiile în care pentru reforme structurale e nevoie de cooperare pe toate cele trei filiere ale statului – executiv, legislativ și juridic (ultimele două – capturate).  Însă cu o abordare și filosofie corectă, ar putea începe acel „ceva” care să poată fi ulterior dezvoltat de noua generație de politicani, în frunte cu Maia Sandu.

Cine-i pentru?

 

Facebook Comments