Ultima invenție a omenirii

TwentyTu este în primul rând despre progresul generat prin educație, și noi credem cutărie că menirea omului pe Pământ este să genereze progres, o viață mai bună pentru sine și pentru speciile care-l înconjoară. Astăzi ne aflăm în era Revoluției Digitale, iar vârful de lance al acesteia este Inteligența Artificială (AI – „Artificial Intelligence” din engleză) – cel mai important, cred eu, subiect pentru viitorul omenirii. AI este abilitatea unui computer de a replica funcțiile creierului uman și de a îndeplini sarcini pe care în mod normal le realizează oamenii: să rezolve o problemă, să întrețină o conversație sau să gândească abstract.

Multe tehnologii din jurul nostru folosesc deja AI – asistentul personal din smartphone (cum ar fi Google sau Siri), mașinile care ne ajută să parcăm, căutările Google care oferă sugestii.

Există 3 calibre de AI:

  • Calibrul 1 –  Artificial Narrow Intelligence (ANI, Inteligență Artificială Îngustă) – un computer care se concentreaza pe o singură sarcină, cum ar fi sistemul automat de parcare a mașinii.
  • Calibrul 2 – Artificial General Intelligence (AGI, Inteligență Artificială Generală) – un calculator care are aceleași abilități ca un creier uman.
  • Calibrul 3 – Artificial Superintelligence  (ASI, Superinteligența Artificială) – un computer care este mult mai inteligent decât cele mai bune minți umane în practic toate domeniile, inclusiv știință, creativitate, înțelepciune și abilități de comunicare. Odată dezvoltat acest nivel de AI, omenirea ar avea potențialul să soluționeze orice problemă posibilă – sărăcia, bolile incurabile, războaiele etc., să rezolve orice mister științific și să deschidă calea către explorarea intergalactică.

Omenirea dispune acum doar de AI de calibrul 1, însă marile companii ca Google, Amazon, IBM sau Microsoft, se află într-o concurență acerbă de dezvoltare a unui AI cât mai avansat. Experții în domeniu prognozează că vom putea atinge calibrul 3 – ASI, până în anul 2060[1], adică în timpul vieții noastre.  În prezent se investesc peste 20 de miliarde de dolari[2] în toată lumea pentru a programa sistemele de AI, astfel încât acestea să fie prietenoase față de oameni atunci când vor deveni superinteligente. Printre antreprenorii celebri care se preocupă de dezvoltarea AI pozitiv este și Elon Musk, care a investit deja 10 milioane de dolari în cercetarea AI. De fapt, cercetarea și dezvoltarea AI este considerată de mulți experți[3] unul dintre cele mai importante joburi din lume, acum și în viitor.

Inteligența Artificială este probabil ultima invenție a omeririi – fie ne va duce către progres neîntrerupt, fie va însemna sfârșitul nostru ca specie. Anume pentru că este o tehnologie atât de importantă, am decis să oferim un curs de AI copiilor din Moldova – vrem să-i învățăm cum poate fi folosit AI pentru a îmbunătăți viața oamenilor.

Viitorul omenirii este în joc, iar prin TwentyTu, vrem să ajutăm o generație întreagă de copii din Moldova să descopere ce înseamnă AI – vrem să transformăm Moldova în prima țară din lume conștientă din punct de vedere al Inteligenței Artificiale.

Înseamnă asta că-i vom învăța pe copii lucruri complicate? Cum să programeze coduri complexe, sau cum să facă „machine learning”? Nu, ceea ce vom face noi este să le explicăm într-un limbaj foarte simplu ce reprezintă AI și care este potențialul acestei tehnologii – vrem să-i inspirăm, mai degrabă, decât să-i instruim. Cu timpul, sperăm că mulți din ei vor rămâne fascinați de subiect și își vor face o carieră în cercetarea și dezvoltarea AI-ului pozitiv, care să pună capăt pentru totdeauna problemelor omenirii.

Și într-o zi nu foarte îndepărtată în viitor, sperăm să ne uităm înapoi în timp și să putem spune că asta s-a întâmplat datorită TwentyTu.

Campanie de fundraising pentru TwentyT continuă: să investim împreună într-o generație de supereroi – contribuiți acum pe www.twentytu.md.

______________–

[1] https://waitbutwhy.com/2015/01/artificial-intelligence-revolution-2.html

[2] https://www.idc.com/getdoc.jsp?containerId=prUS43662418

[3] https://80000hours.org/problem-profiles/positively-shaping-artificial-intelligence/

Facebook Comments

Funcția supremă în stat

Cetățeanul!

Cetățeanul REPREZINTĂ funcția supremă în stat!

Cetățeanul plătește impozitele și taxele prin care guvernul trebuie să ofere educație copiilor și tinerilor, servicii de sănătate și drumuri bune.

Cetățeanul plătește salariile miniștrilor, secretarilor de stat și ale tuturor funcționarilor publici; iar dacă ei nu-și fac treaba, Cetățeanul are dreptul să fie critic și să ceară servicii mai bune.

Cetățeanul plătește salariile judecătorilor și procurorilor, care trebuie să asigure justiție imparțială.

Cetățeanul plătește salariul tău, Rodica Berdilo!

Cetățeanul merge la vot și alege guvernarea!  Apropo, Cetățeanul nu l-a votat pe Plahotniuc în funcție de „coordonator” al majorității parlamentare, al întregului Guvern și al sistemului judiciar.

*

Iată că pentru prima dată în calitatea mea de cetățean al Republicii Moldova, am simțit ce înseamnă dictatura! Un sentiment crunt pe care nu l-am simțit nici măcar în timpul guvernării comuniștilor – ăia fraudau alegerile, dar n-au avut tupeul să anuleze votul cetățenilor.

Duminică, la ora 14:00, în fața Primăriei, o să fiu la protest, ca să-mi exercit funcția supremă în stat, cea de Cetățean! Veniți și voi!

#votfurat

Facebook Comments

Am demascat disprețul celor de la Publika față de libertatea de exprimare

Zilele trecute am decis să scriu pe VoxPublika (platforma de opinii a celor de la Publika.md), pe care aveam cont încă de când site-ul era deținut de Realitatea TV.  Ca reprezentant al PAS – partid de opoziție  proeuropean și antioligarhic, am zis să aduc o altă viziune a lucrurilor din țară decât decât cele deja existente pe platformă – pro-PD și pro-Plahotniuc. Toată aventura mea pe VoxPublika a durat puțin peste 4 zile.

În primul articol, intitulat „E oficial. Nu mai suntem o țară democratică”, am abordat recenta retrogradare a democrației din Republica Moldova. Articolul a fost publicat și pe Publika.md, întrucât algoritmul site-ului plasează pe homepage cel mai recent articol de pe VoxPublika. Lucrurile arătau așa :):

Articolul l-am plasat duminică, așa că titlul a rămas pe publika.md aproape 24 de ore (Se pare că fabrica de trolli nu lucrează în weekend). Articolul a ajuns în scurt timp pe locul 2 în rândul celor mai vizitate pe VoxPublika, fără ca eu să-l public sau să-l plasez undeva pe rețele sociale. Administratorii holdingului PD, vădit iritați, mi-au schimonosit propriul titlu, adică efectiv trucând vorbele mele. În loc de „E oficial, nu suntem o țară democratică” au scris, fără să îmi ceară aprobarea, „E oficial, SUNTEM o țară democratică”.
*
Pentru că a mers destul de bine prima dată, am zis ieri să mai scriu un articol intitulat „Publika face propagandă pentru escrocul Șor”. Asta s-a întâmplat ieri (9 martie):

În postare am abordat modul șocant prin care Publika.md face reportaje de propagandă pentru Șor, aparent plătite de acesta, fără ca portalul de știri să menționeze natura comercială a lor. În acest reportaj de exemplu, o să observați că nu există absolut nicio mențiune că materialul este de fapt o reclamă (acel „P” la final de text, sau undeva în video). Am făcut o captură de ecran în cazul în care deștepții vor vrea să altereze conținutul inițial. Exact aceeași problemă o întâlnim în acest material, sau aici, sau aici. Mai mult decât atât, aceste reportaje nu apar pe pagina de start într-o secțiune aparte de advertoriale, ci chiar integrate între celelalte știri. Aceste practici de altfel sunt contrare legislației Republicii Moldova privind plasarea de produse (Codul Audiovizualului, Articolul 19).

Ca să vezi, acest articol, dar și contul meu pe VoxPublike, au fost șterse peste doar câteva ore. Se pară că Publika.md este mai deranjată de criticarea partenerului lor de afaceri Ilan Șor, decât de criticarea stării democrației în Republica Moldova. Un oarecare Cristi Dorombach, care se pare e administratorul online al VoxPublika, a plasat în scurt timp această „precizare”.

Într-o încercare patetică de a scuza cenzura, autorul spune: „Platforma VoxPublika este o platformă liberă de orice interdicții […], fiind un spațiu public, se autoguvernează și se autocenzurează în ceea ce privește bunul simț și atacul la persoană”. O critică la adresa lui Șor, care a organizat furtul miliardului, reprezintă pentru Publika „atac la persoană”, iar pe de altă parte, toate minciunile pe care le promovează zilnic despre oponenți înseamnă pentru Publika „lipsă de interdicții”. Mârșav și ipocrit!

Mai scrie acest Dorombach că „nu trebuie să explice unuia sau altuia ce înseamnă ”reportaj comercial”. Stimate domn, competențele dvs de jurnalist lasă de dorit, or reportajele comerciale trebuie marcate clar și explicit – vă recomand să consultați Articolul 18 și 19 din Codul Audiovizualului al Republicii Moldova. Reputația jurnalistică este, desigur, neimportantă pentru Publika, altfel nu-mi explic de ce aleg să-și distrugă propria credibilitate, plasând reportaje propagandistice (fie ele și comerciale) pentru Ilan Șor – principalul arhitect al Furtului Miliardului.

E adevărat, VoxPublika aparține unui holding media privat, pe care ei pot scrie tot ce vor, dar măcar să aibă decența să n-o numească „platformă liberă de exprimare”. Eu recomand să o redenumiți în „platformă traficanților de propagandă pro-PD”.

*

Era de așteptat ca această epopee să se încheie cu blocarea contului meu. Noi am vrut să demascăm disprețul față de libertatea de exprimare a celor care conduc Publika. Acest exercițiu al nostru a trădat, a câta oară, apucăturile dictatoriale ale oamenilor care conduc instituțiile media deținute de Vlad Plahotniuc. Astfel de oameni guvernează acum țara noastră – oameni care resping opiniile critice, disidența și pluralismul de opinii. Valori fără de care democrațiile se prăbușesc în întuneric.

PS – Voi, ceilalți care scrieți pe VoxPublika și care cântați în strună PD-ului, n-ar trebui să stați liniștit. S-a creat aici un precedent și voi puteți fi oricând următorii.

Facebook Comments

Interviu pentru Valentina Ursu, de la Radio Europa Liberă

Acest interviu a fost preluat din emisiunea „La sfîrșit de săptămînă cu Valentina Ursu – „Tinerii sunt motorul acestei ţări, ei nu trebuie trataţi ca o minoritate”, Radio Europa Liberă. Varianta audio aici.

Relatare de Valentina Ursu

În cei 25 de ani de independență a Moldovei, procesele din economie și societate au afectat în mod direct instituțiile politice. Mulți oameni sunt de părere că a avut loc o discreditare totală a instituțiilor și structurilor publice ale Parlamentului, Președinției, partidelor politice, justiției, lucru constatat și de sondajele făcute în acest an. Despre clasa politică și administrația politizată, care au nevoie de o reformă profundă, vorbim la acest sfârșit de săptămână.

***

Radu Marian este un tânăr ajuns la vârsta independenței țării sale. El este specialist în comunicare la „Expert-Grup”. La anii lui, are cunoștințe academice și practice în diverse domenii: management, finanțe publice, business internațional, marketing și PR, fiind licențiat în economie. A fost câștigătorul unei burse de un an în Statele Unite ale Americii. Pe blogul său, în limbile română și engleză, scrie despre practici, activism politic, inițiative educaționale și alte domenii de interes public. În septembrie Radu Marian urmează să plece în Regatul Unit al Marii Britanii pentru un master la Universitatea din Edingurg. I-am cerut și lui o părere despre cei 25 de ani de independență a Moldovei.

Radu Marian

Radu Marian: „Suntem o ţară tânără, nu am reuşit să atingem acel nivel de dezvoltare pe care l-au atins alte ţări postcomuniste. Problema a fost clasa politică, oamenii politici care au preluat puterea în această ţară prin anii ’90 şi după. Și care nu au reuşit nici până astăzi să asigure o tranziţie decentă de la socialism la o democraţie, la o economie de piaţă. În rezultat, oamenii nu au încredere în viitorul lor, în sistemul în care locuiesc.”

Europa Liberă: Dar aceste nereuşite, insuccese, eşecuri de ce au dominat clasa politică? De ce nu s-au găsit personalităţi, persoane care să aducă statul Republica Moldova în rândul ţărilor civilizate, cum sunt Statele Baltice, care s-au desprins de fosta URSS?

Radu Marian: „Aceasta e o problemă cronică în Republica Moldova. Noi nu am avut niciodată oameni cu viziune modernă ca să se gândească la dezvoltarea ţării. Am trecut prin perioada sovietică, o elită reală nu a reuşit să se dezvolte.”

Europa Liberă: 25 de ani nu sunt suficienţi ca să apară această elită?

Radu Marian: „Chiar şi guvernarea de azi, chiar şi guvernarea precedentă nu au creat un sistem de educaţie. Pe aceasta trebuia să se axeze încă de la început, pe educaţie. Din păcate, politicienii nu au înţeles aceasta şi s-au axat pe politici populiste, demagogice. Şi pentru că educaţia a fost delăsată, astăzi suportăm consecinţele. Dacă era să ne axăm pe educaţie în anii ’90, cu totul altfel avea să arate această ţară.”

Europa Liberă: Când vorbeşti despre o educaţie de calitate, la ce te duce gândul, în primul rând?

Radu Marian: „La un sistem care recompensează gândirea critică, gândirea liberă a copiilor, a elevilor.”

Europa Liberă: Cineva i-a ţinut încătuşaţi pe aceşti tineri?

Radu Marian: „În general, sistemul nostru de educaţie e construit după nişte norme foarte rigide, foarte stricte. Şi pentru o ţară în tranziţie aceasta e foarte grav, adică copiilor trebuia să li se spună: „Tu trăieşti într-o altă lume, în care tu decizi, tu ai iniţiativa să-ţi dezvolţi singur viaţa, nu mai există acel stat care îţi dă totul”. Şi ajungem azi într-o situaţie în care atât părinţii, cât şi tinerii încă nu-şi dau seama că trăim într-o societate în care libera iniţiativă le aparţine. Efectiv, noi nu avem oportunităţi, lumea fuge din ţară, pentru că nu există oportunităţi.”

Europa Liberă: Să admitem că statul a investit prea puţin în educaţie. Dar părinţii, care au mers peste hotare, în mare parte, părinţii au plecat să câştige bani pentru a-şi învăţa odraslele, pentru a face investiţii în tânăra generaţie. Le-a reuşit părinţilor această intenţie?

Radu Marian: „Părinţii nu au înţeles că educaţia nu se cumpără, educaţia se învaţă. Şi atunci ei aruncau aceşti bani copiilor, dar aceşti bani se duceau doar pe a cumpăra note, diplome şi nu pe a dezvolta copilul. Avem astăzi o generaţie care nu are competenţe care să le permită să dezvolte afaceri, să se angajeze în câmpul muncii. Şi de aceea şi nu avem economie sănătoasă, pentru că nu există oameni care să creeze aceste afaceri. Pe lângă educaţie, avem o altă problemă fundamentală, este vorba de justiţie. Într-o economie de piaţă sănătoasă, condiţia fundamentală este justiţia corectă, regulile egale pentru toţi. Atunci când oamenii ştiu că există o clasă privilegiată de politicieni, de judecători sau de alţi oameni care sunt deasupra legii, nimeni nu are încredere în stat şi nimeni nu se apucă să facă lucruri mari.”

Europa Liberă: Pentru ca un stat să devină prosper, pentru ca bunăstarea să ajungă în casa fiecărui cetăţean, cineva trebuie să facă nişte sacrificii. Voi, generaţia tânără, ce puteţi face ca să schimbaţi lucrurile în bine, ca să puneţi punct acestei perioade interminabile de tranziţie, ca să nu se mai vorbească despre cele mai urâte lucruri caracteristice societăţii moldave – lenevie, amăgeală, şmecherie? Ce puteţi sacrifica voi şi cum vă puteţi implica să schimbaţi lucrurile în bine?

Radu Marian: „Prima soluţie este implicarea în politică. Noi de prea mult timp vorbim că politica este mizerabilă, este meschină, dar dacă oamenii de calitate nu se implică în politică, atunci degeaba vorbim. Pentru că nu avem partide politice de calitate şi oameni buni în partide, nimic nu funcţionează. De aceea, vreau să îndemn tinerii să se implice în politică. Eu înţeleg că politica este mizerabilă, dar ea se poate schimba de oamenii din afară. Eu sunt gata să mă implic. Îndemn tinerii să meargă la vot. La alegerile trecute doar 30% din tineri au mers la vot.”

Europa Liberă: Cum se explică indiferenţa tinerilor alegători?

Radu Marian: „Pentru că este acest cerc vicios, această viziune precum că votul meu nu schimbă nimic. Pe naiba, schimbă foarte mult. Dacă 80% din tineri ar merge la vot, dacă ar fi mult mai activi, atitudinea politicienilor ar fi cu totul alta. De aceea, eu cred că este fundamental ca tinerii să înceapă să se implice în politică, să creeze partide politice, să înceapă dezbateri politice pe doctrine, pe viziuni, să meargă la vot.”

Europa Liberă: Te întrebam ce sacrificii aţi putea voi face ca viitorul acestui stat să fie mai bun?

Radu Marian: „Ar fi vorba despre afaceri. Locurile de muncă se creează de mediul privat. Tinerii trebuie să fie antreprenori, să aibă acest spirit de iniţiativă, să-şi lanseze afaceri şi să se gândească la problemele societăţii moderne, să încerce să dezvolte servicii sau produse şi astfel să creăm un mediu antreprenorial în care să atragem şi alţi oameni. Şi acest efect se va simţi. Dar din nou, spuneam de educaţie, pentru că acest spirit se dezvoltă din copilărie, de la şcoală, de la părinţi.”

Europa Liberă: Dar şi o bună parte din semenii tăi aleg mai degrabă să plece peste hotare, că le este frică de greutăţi. Or, pentru a confrunta greutăţile, trebuie să ai curaj. De ce este aleasă această cale mai uşoară să abandonezi Republica Moldova, să o laşi pe muchie de prăpastie, dar să nu pui umărul ca să schimbi situaţia?

Radu Marian: „Ei pleacă, pentru că e, spuneam mai devreme, senzaţia de injustiţie şi de insecuritate. Ei ar putea să rămână, dar ştiind justiţia cum e şi guvernarea cum e, au senzaţia că nimic nu se schimbă. Da, este o percepţie greşită, dar înţeleasă, pe de altă parte. De aceea venim înapoi la mediul politic, pentru că justiţia se va schimba cu schimbarea politicii. Şi odată ce schimbăm politica şi justiţia, putem schimba şi educaţia, şi mediul de afaceri, putem să stimulăm oamenii să facă afaceri. Este un cerc întreg de probleme care începe de la schimbarea clasei politice. Noi putem să le spunem tinerilor: „Staţi acasă, implicaţi-vă în politică, implicaţi-vă în afaceri”. Eu pot să le spun aceasta, dar nu va fi de îndeajuns. Eu sau alţi tineri nu suntem modele, trebuie să creştem. Dacă guvernul le va spune aceasta…”

Europa Liberă: Dar, a propos, modele în societatea moldavă sunt pentru generaţia tânără? Şi cine sunt aceste modele?

Radu Marian: „Trebuie să mă gândesc, nu îmi vine în cap. Modele? Partidul Maiei Sandu sau Maia Sandu este model. În rest, nu pot să mă gândesc la alte modele. Aceasta e o altă problemă. Nu am în minte modele. De aceea, spuneam că e bine ca tinerii sau oamenii noi să se implice în politică.”

Europa Liberă: Partidele vă vor reproşa, din cele 40 şi ceva de formaţiuni politice existente în Republica Moldova înregistrate la Ministerul Justiţiei, nu vei găsi lider de partid care să nu demonstreze că pe listă au o sumedenie de tineri.

Radu Marian: „Tinerii sunt priviţi ca o minoritate acum. Uitaţi-vă cum vorbeşte guvernarea despre tineret: „Avem strategie pentru tineret. Avem Agenţia de evaluare a politicilor de tineret”, parcă sunt o minoritate. Tinerii sunt motorul acestei ţări, ei nu trebuie trataţi ca o minoritate. Şi aici e şi vina tinerilor, că nu merg la vot. Partidele trebuie să atragă foarte activ, foarte intens tineretul. Şi tineretul trebui să se implice.”

Europa Liberă: Atunci când vorbiţi despre viitorul statului Republica Moldova, ce probleme prioritar voi abordaţi? Încotro Moldova: cu Estul, cu Vestul? Cine va fi în fruntea acestui stat: partide politice de dreapta sau de stânga? Ce vă preocupă pe voi? Când discutaţi în gaşca voastră şi vorbiţi despre viitorul statului aceasta, dacă vorbiţi, ce probleme scoateţi la suprafaţă?

Radu Marian: „Justiţia, economia, educaţia. Pentru a continua reformele fundamentale structurale, trebuie, mai întâi, statul să recapete încrederea oamenilor. Iar pentru a recăpăta încrederea oamenilor, trebuie să declari război total corupţiei mari, oligarhilor, grupurilor de interese de la putere, oameni judecaţi, dosare penale, cum se întâmplă în România. Tinerii aşteaptă aceasta, noi vrem aceasta. Noi vorbim în fiecare zi despre atâtea istorii dramatice, grave în care viaţa oamenilor e distrusă de corupţie. Și aceasta e pe limba noastră în fiecare zi. Acest lucru nu este posibil acum, pentru că factorul de corupţie e la conducere.

De aceea, e nevoie de o schimbare politică. Doi, o economie, ca să funcţioneze bine, regulile trebuie să fie egale pentru toţi, taxele trebuie plătite de toţi. De aceea, trebuie să lupţi cu monopolurile, de aceea întreprinderile mici şi mijlocii trebuie susţinute. Pentru ca oamenii să se implice în afaceri, dar şi să ştie că regulile sunt respectate de toţi. Şi deja vorbeam de educaţia pe termen lung, problema care trebuie rezolvată în 15-20 de ani, de mici copiilor trebuie să li se spună: „Noi vrem ca tu să gândeşti liber, să gândeşti creativ”. Modul în care se predă trebuie să fie mult mai interactiv, mai liber.”

Europa Liberă: Cât de actuală e întrebarea „A fi sau a nu fi statul Republica Moldova?”?

Radu Marian: „Marea problemă este cea demografică. Dacă noi vom reuşi să rezolvăm această problemă, atunci Moldova va continua să existe. Pentru aceasta eu cred că trebuie să atragem şi imigranţi chiar. Trebuie să uităm de diferenţele noastre de etnie, de religie şi să avem o abordare foarte creativă. Dar înţeleg că aceasta e o mare problemă în Moldova, pentru că suntem foarte conservatori şi toţi suntem ortodocşi şi noi nu vrem oameni de altă culoare. Aceasta e problema de a fi sau a nu fi. Şi deja sunt şi justiţia, economia, educaţia. M-aţi întrebat mai devreme de Est sau Vest. Sigur că valorile vest-europene sau legislaţia europeană este important a fi implementată în Moldova nu de dragul Europei şi în Europa e frumos, şi acolo e bine, dar că aceste legi au sens, sunt raţionale, cu bun simţ şi ele vor aduce bunăstare.”

Europa Liberă: Îl întreb pe Radu Marian dacă poate numi trei calităţi bune care caracterizează cetăţenii Republicii Moldova?

Radu Marian: „Grea întrebare. Pot să spun muncitori, talentaţi şi perseverenţi.”

Europa Liberă: Dar defectele acestei naţiuni?

Radu Marian: „Un mare defect este lipsa de respect pentru semeni. Dacă ne uităm cum merg oamenii în trafic, cum se poartă în public, cum se poartă într-un magazin, nu se gândesc la omul care stă în faţa lui, lor nu le pasă. Nu respectă regulile, nu respectă timpul cetăţeanului care stă alături. Viziunea moldovenilor despre succes este foarte greşită, ei cred că, dacă ajung primii la semafor, aceasta e deja bine sau dacă sunt primii în rând deja e bine. Mulţi dintre ei nu au niciun fel de considerare faţă de proprii lor semeni sau. Unul dintre defecte e lipsa de respect pentru conaţionali. O altă problemă ar fi lipsa de toleranţă. Suntem intoleranţi faţă de oamenii de altă religie, de altă culoare, de altă orientare sexuală. Mulţi dintre noi refuzăm să ne documentăm asupra unui subiect şi aruncăm opinii total eronate. Ignoranţă, intoleranţă şi lipsă de respect faţă de cei din jur.”

Europa Liberă: Ca să se transforme defectele în calităţi bune, cei şapte ani de acasă sunt suficienţi?

Radu Marian: „Educaţia comună atât de la părinţi, cât şi de la şcoală. Nu doar părinţii, pentru că mulţi dintre părinţii noştri au trăit în Uniunea Sovietică şi ei au anumite concepţii care nu ar ajuta pe tinerii de azi. De exemplu, unii părinţi spun că în Uniunea Sovietică era bine, că nouă totul ni se dădea şi era ieftin. Dar aceasta nu e ok. Trebuie să le spui copiilor că noi trăim într-o altă lume, viaţa ta e în mâinile tale nu în mâinile statului. De aceea, tu singur trebuie să te descurci în viaţă, încearcă şi fă o afacere sau fă-ţi singur vocaţiile, talentele, dezvoltă-te. Nimeni pe tine nu te va trage din urmă. Aceasta este diferenţa fundamentală de viziune dintre unii dintre părinţii noştri şi tineretul. Tineretul trebuie să înţeleagă diferenţele acestea.

Progresul este posibil, să nu se spună niciodată că Moldova nu se va dezvolta, pentru că moldovenii nu sunt mai proşti ca oamenii din alte ţări din Vest şi trebuie să luptăm pentru drepturile noastre, trebuie să ne implicăm în viaţa politică, trebuie să cerem de la politicieni, de la oameni mai multă responsabilitate. Da, de ce nu?, să creăm noi mişcări politice, să fim mai activi, să ne cerem drepturile în fiecare zi, nu o dată la patru ani. America, de exemplu, a ajuns o democraţie stabilă pentru că oamenii îşi cereau drepturile în fiecare zi. Acelaşi lucru trebuie să-l facem şi noi. Schimbarea e posibilă, însă schimbarea trebuie să o cerem şi trebuie să participăm la ea.”

Europa Liberă: Radu Marian e mândru că e cetăţean al Republicii Moldova? Cu ce te mândreşti?

Radu Marian: „Vom vorbi poate peste câţiva ani, doi-trei ani, când realmente voi putea spune că sunt mândru de ce am făcut pentru ţară. Dar acum nu pot să spun că sunt mândru de Moldova, pentru că suntem o ţară tânără. Totuşi, 25 de ani nu e atât de mult.”

 

Facebook Comments

Favela postacilor cu aromă de „trandașir”

Am dat joi (24 martie 2016) peste știrea asta: „Sondaj: Dodon – liderul de pe stânga, iar Maia Sandu – liderul de pe dreapta”. Am citit, reflectat și desigur, ca orice cetățean curios de părerea altor oameni, am ajuns la secțiunea Comentarii. Acolo am dat, inevitabil, peste Favela Postacilor – inși plătiți ca să debiteze aberații și minciuni menite să denatureze starea reală a lucrurilor și să denigreze adversarii politici (în cazul nostru, în special pe Maia). Deloc surprinzător, acești postaci emanau o „aromă” suspectă de trandașiri, ia uitați-vă ce scriu băieții: Continuarea

Facebook Comments

Strada Pietonală – eliberată!

Multe s-au întâmplat de ieri seară, când am postat acest mesaj pe Facebook:

7 ori!De 7 ori am sunat azi la serviciul 902 ca să raportez o duzină de mașini parcate ilegal pe strada pietonală. Făr…

Posted by Radu Marian on Thursday, 10 March 2016

După cum se poate vedea după numărul reacțiilor, această postare a generat o mica furtună virală pe rețeaua de socializare, cel puțin pentru standardele mele mai mici de „popularitate”. Iată că reacțiile au fost pe măsură nu doar online, dar și offline. Surprinzător pentru mine, Poliția s-a mișcat repede: datorită share-urilor, comentariilor și reacțiilor sutelor de cetățenilor la această postare, astăzi ne-am trezit cu o Stradă Pietonală „eliberată” de mașini. Asta mi-a comunicat o reprezentată a Inspectoratului Național de Patrulare, care mi-a scris pe Facebook, în jurul orei 14:00 :

„Bună ziua, dle Marian […] În urma sesizării făcute, strada pietonală a devenit accesibilă, iar conducătorii auto care au sfidat regulile de circulație au fost sancționați. Poliția monitorizează în  continuare ca parcările neregulamentare să nu fie admise, indiferent despre ce stradă este vorba.

Mesajul a fost însoțit și de poze:

Photo Credits: Diana Fetko (Facebook)

Vorbele doamnei se confirmă, întrucât am fost la fața locului mai devreme, pe la 12:00 și am văzut și eu o stradă liberă de mașini, pe care am putut să o numesc „pietonală”.

Ce-am văzut eu + patrula Poliției în partea dreapta. Balsam pe suflet ;)

În plus, celor câteva mașini pe care le-am văzut la acea oră le-au fost scoase numerele.

Azi n-a fost cea mai bună zi pentur măgăruși

Pentru ca asta să devină și comic, nu mai rămânea decât ca un șofer amendat să-mi trimite niște blesteme. Oops, și s-a întâmplat:

Eu de fapt sunt șofer și merg cu mașina, doar că mai rar. PS: Vorba ceea, mai bine „botanic” decât cretin

În fine, l-am întrebat pe polițistul aflat la fața locului cu patrula și despre aceste blocuri de granit (foto jos) care sunt date la o parte ilegal pentru a face locul „nebotanicilor” cu mașini, iar dânsul mi-a zis că a dat „indicații ca acestea să fie puse la loc”.

Tare aș vrea să știu cine-s măgarii care le-au dat la o parte și cine-s cretinii care au permis asta

Ok, super, vedem pe parcurs dacă au fost puse la loc (dacă le vedeți date la o parte în zilele următoare, raportați la 902 sau 112). În fine, problema acestor bucăți de granit este un pic mai complicată. Ele sunt grele, inflexibile și trebuie să fie mișcate în caz de necesitate, de exemplu atunci când se fac livrări de mărfuri la cafenele din preajmă, sau în caz de urgență, când e nevoie de accesul Ambulanței sau Pompierilor. Însă soluții există, cum ar fi folosire unor bariere de oțel retractabile. Dar noi deja ne-am obișnuit cu lucrurile făcute fără cap, așa-i Chirtoacă?

Problema lipsei locurilor de parcare din zona aia, dar și din tot Chișinăul, are origini mai profunde. Cum ar fi:

  • O strada pietonală (valabil pentru multe alte proiecte urbane) concepută fără vreun plan de asigurare a parcărilor auto, în condițiile în care în zonă se află nenumărate companii mari și instituții de stat.
  • În orașul acesta, infrastructura parcărilor auto este la pământ, iar parcări cu plată degrabă nu vom avea.
  • Nu există un sistem de transport public rapid, eficient și îndeajuns de confortabil pentru a-i face pe unii să renunțe la mașini.
  • Lipsa infrastructurii pentru biciclete.
  • Materialismul, opulența, cretinismul și incultura unora din cetățenii noștri.

Acum, înapoi la problema serviciului 902.  Aceeași doamnă de la INP  care am menționat-o mai sus mi-a scris:

„Dacă e să ne referim la numărul de apeluri efectuate de către dvs. la serviciul ”902” și lipsa unui răspuns din partea oamenilor legii, vă informăm că a fost inițiată o anchetă, pentru stabilirea circumstanțelor și neadmiterea pe viitor a unei situații similare.”

Pe parcursul zilei, doi reprezentați ai MAI m-au contactat și m-au vizitat la biroul de la Expert-Grup, mi-au confirmat începerea anchetei, pentru care am scris și o depoziție. Au promis că o să-mi trimită în zilele următoare rezultatele anchetei, și pentru că subiectul a stârnit atâtea reacții, o să le fac publice.

Aaah, puține lucruri sunt mai plăcute în viața asta decât senzația că se face dreptate, nu-i așa? Sper doar ca data viitoare Poliția să reacționeze la fel de bine și atunci când nu se scrie vreun mesaj pe Facebook cu 700 like-uri 😉


Așa cum ziceam, această mică victorie a bunului simț se datorează în primul rând sutelor de oameni care au reacționat la postarea scrisă de mine. Acest caz a demonstrat că, în pofida faptului că trăim într-o țară în care corupția și batjocura față de lege sunt cele mai populare practici, micile manifestări de dreptate și corectitudine ca acestea sunt posibile.

Ele sunt posibile anume când noi, cetățenii, cerem asta – când cerem servicii mai bune de la stat, un stat pe care noi îl întreținem! Să nu uitați asta niciodată – eu, tu, mama, tata, bunica, bunicul, prietenul, prietena – noi plătim acest Guvern și noi trebuie să-i responsabilizăm! În momentul în care ei o dau în bară, e de datoria noastră să-i atenționăm și sancționăm, și dacă e nevoie, să facem publice greșelile lor, pentru că, după cum vedeți, asta funcționează. Mai ales că azi putem să ne bucurăm de rețele sociale – nu mai e nevoie să fii lider de opinie sau jurnalist ca să atragi atenția publicului asupra unei probleme. Și dacă grozăviile de genul furtul miliardului, capturarea instituțiilor de stat, nepotismul, traficul de influență, delapidarea din țara asta sunt mai greu de combătut, măcar cu golăniile astea mici să luptăm direct.

Așa că data viitoare când sunteți martori la  orice fel de ilegalități care sfidează bunul-simț, vă îndemn să nu le ignorați, ci să luați telefonul și apelați 902 sau 112! De dat asta cred că o să răspundă. :)

UPDATE: Oho, viral articol. Mulțumesc tuturor. Dacă tot ați ajuns până la finalul textului, aș vrea să vă recomand o carte „Revolta lui Atlas”. Impresiile mele și recenzia le găsiți aici

Facebook Comments

John Galt – Moldova are nevoie de tine

Statuia lui Atlas. Centrul Rockfeller din New York. Foto: Pinterest

Zilele trecute am terminat de citit cartea care probabil m-a impresionat cel mai mult în viața asta  – „Revolta lui Atlas” (eng. Atlas Shrugged) de scriitoarea americană Ayn Rand. Volumul este un elogiu adus minții, cunoașterii și potențialului omului, sub forma unei narațiuni pline de suspans. Acțiunea romanului se desfășoară în Statele Unite, într-o ambianță distopică, în care cei mai iluștri oameni de afaceri, inventatori, industrialiști și gânditori ai vremurilor abandonează lumea exterioară, în semn de protest față de un guvern incompetent care impune societății legi distructive, iraționale, ce distrug libera inițiativă –  un guvern care promovează o filozofie bazată pe non-rațiune, slăbiciuni  și umilire a gândirii umane.

Cartea poate fi catalogată și ca un manifest al capitalismului, intrând în directă antiteză cu viziunile socialiste ale marxismului. Ce-i drept, autoarea mai exagerează pe alocuri, promovând aproape de fanatism libertarianismul (care tot e o utopie, la fel ca socialismul, însă nu la fel de distructivă) și catalogând altruismul, simpatia și sentimentele ca ceva distrugător. În plus, eforturile ei de a propovădui egoismul „moral” mi se par exagerate și nejustificate.

Cu toate astea, lucrarea m-a marcat profund, nu doar pentru că mi-a întărit niște concepte și valori pe care le susțin – ca rațiunea, umanismul și atașamentul meu pentru economia de piață și capitalism, ci și pentru că multe întâmplările din „Revolta lui Atlas” mi-au adus aminte de Moldova actuală.

Când citeam despre John Galt, Eliss Wyatt sau Hugh Atson – acești iluștri oameni afaceri, inventatori și filosofi, acei Atlași care țin lumea pe loc, părăsind lumea exterioară, m-am gândit la sora mea, la mulți din prieteni și cunoscuți de-ai mei, dar și la alți mii de moldoveni capabili care au părăsit Moldova din cauza mâhnirii și lipsei de oportunități.

Când citeam despre Wesley Mouch, agentul guvernamental care era trimis să distrugă business-urile, m-am gândit la tot aparatul de birocrați de la noi care impun reguli, directive inutile, cu un singur scop de a extrage mită și favoruri.

Cât citeam despre Thompson – conducătorul țării, care vorbea despre „interesul public”, „stabilitate” și „încredere în planul măreț al guvernului” (în timp ce oamenii se ucideau unii pe alții din cauza foametei), i-am văzut pe parlamentarii jefuitorii noștri care adoptă declarații de „stabilitate și modernizare”, în timp ce ignoră cauzele reale ale problemelor.

Notă: Printre rele, au fost și bune. Parlamentul a votat în prima lectură două documente importante – Legea Procuraturii și modificările la Legea BNM, care vor conferi Băncii Centrale mai multă autonomie. Desigur, sunt pași de salutat, dar atât timp cât oameni ca Terminatorul și acoliții săi rămân neatinși de justiție, încrederea cetățenilor față de acest guvern va fi aproape sau egală cu zero.

Când citeam despre Jim Taggart, șeful cretin, ignorant și incompetent al companiei feroviare Taggart, care acapara pe nedrept meritele de management a companiei de la sora sa – Dagny Taggart (personajul antiteză al lui Jim), m-am gândit la mai mulți de la noi, dar mai cu seamă la Liuda (știți voi care Liudă) – simbolul moldovenesc al nihilismului intelectual, care se laudă că de „26 de ani” se „luptă pentru reforme”.

Când citeam despre Dumnezeul din „Revolta lui Atlas”, care îi impunea pe oameni să renunțe la mintea lor și să o predea unor Mistici, am văzut biserica noastră pământeană care propovăduiește omul slab, păcătos și crezător în dogme.

[…]

(Atenție! mini spoiler) Cu ce s-a terminat totul? Ei bine, dezastrul societăți fictive din roman a culminat cu stingerea totală a luminilor New York-ului, moment în care eroii, în frunte cu John Galt, au decis să se întoarcă și să preia conducerea lumii.

Totuși, eu cred că Moldova este încă departe de „stingerea luminilor” și desigur, toate aceste comparații sunt nițel exagerate, dar morala și metaforele sunt valabile: avem o societate care desconsideră tot mai mult bunul simț, meritocrația, competența, cunoașterea, și care tolerează în schimb corupția morală și materială, nepotismul și dogma.

În final, apare întrebarea de pretutindeni: Ce putem face să ne ridicăm încet spre normalitate? Ei bine, răspunsul e simplu – să aducem spiritul lui „John Galt” nu doar în guvernare, dar și în fiecare din noi.

Pe curând și vă las cu PS-urile.


PS – Mulțumesc din suflet prietenilor mei Dorin Cojocaru, cel care mi-a dăruit primele două volume anul trecut și lui Vlad Popa, cel care mi-a dăruit al treilea volum, proaspăt apărut la sfârșitul lui 2015 .

PPS – „Revolta lui Atlas” poate fi cumpărat în editurile Cartier (trei volume traduse în română), dar și pe Ebay și Amazon în engleză.

PPS – Fun fact. Topul vânzărilor în ianuarie 2016 la librăriile Cartier plasează „Revolta lui Atlas” pe locul 10, iar pe locul 1 avem puroiul verbal care se numește „De vorbă cu Emma”. 😐 Mda, Gheorghe Erizanu a sumarizat perfect:

„Aceștia suntem. Mulți cu Emma. Puțini cu John Galt.”

 

Facebook Comments

Justiție, Economie, Educație

Foto: Dumitru Doru / EPA

Îndemnul lui Ion Sturza către cetățeni de a veni cu propuneri pentru activitatea guvernului m-a făcut să reflectez un pic. Așa că azi, de ziua mea de naștere – o zi în care îmi dau mai multă importanță ca de obicei :), am decis să înșir trei direcții fundamentale de dezvoltare care ar trebuie să facă din Moldova un loc mai bun în următorul sfert de veac. Nota bene! Aceste trei priorități nu trebuie tratate neapărat ca propuneri de politici, ci mai degrabă sunt fragmente ale unei doctrine de dezvoltare a acestei țări pe care eu, ca cetățean, aș vrea să le văd implementate. O să le descriu în „maxim 1000 de caractere” fiecare, așa cum cere formularul lui Sturza:

*

1. Justiție: Război Total împotriva corupției mari (implementare IMEDIATĂ)

Lupta împotriva corupției endemice din toate nivelurile societăți moldovenești trebuie începută cu un prim pas simplu și banal ca și concept, însă monumental ca și efort: Războiul Total împotriva corupției mari și împotriva celor care stau în vârfurile piramidelor politice și oligarhice, după modelul DNA. Pe lângă faptul că va deconspira și alte niveluri inferioare de corupție, acest război total declarat este unica metodă prin care guvernul își poate recăpăta legitimitatea și încrederea din partea cetățenilor – atât de necesare în implementarea  viitoarelor reforme nepopulare care să stopeze corupția mică și practicile de „rezolvare” a problemelor pe „moldov’nește”, sau prin alte cuvinte, să faciliteze „schimbare de mentalitate” –  două cuvinte de care noi toți ne-am săturat să le citim în fiecare al doilea comentariu pe Facebook.

2. Economie: un stat care facilitează economia de piață și libera inițiativă, nu o    subminează (implementare într-un ciclu electoral – 4 ani)

Conform bunelor tradiții ale liberalismului economic (pe care trebuie să-l îmbrățișăm) și al economiei de piață, locurile de muncă bine-plătite și deci creșterea standardelor de viață (două din cele mai populare promisiuni partidele în fiecare campanie electorală), sunt generate în mare parte de mediul privat și nu de stat. Statul trebuie doar să faciliteze condiții de concurență loială, corectă și de respectare unilaterală a legii și a regulilor de joc, lucru posibil doar după o reformă structurală justiției de care am amintit în primul punct. În al doilea rând, statul trebuie să asigure previzibilitatea legală și fiscală care să le ofere întreprinzătorilor locali și investitorilor străini un lucru fundamental care nu există acum – siguranța. Anume aceste două precondiții sunt cruciale pentru ca economia de piață să funcționeze și să genereze valoare adăugată și inovație, adică progres economic și standarde de viață mai bune. Finalmente, trebuie să distrugem conceptul de economie construită în jurul bugetului statului – această stare parazitară care explică de ce atât de mulți cetățenii au așteptări mari de la stat și sunt atât de sensibili în fața promisiunilor populiste și electorale. Mai multe recomandări de politici economice aici și aici.

3. Educație: un sistem care să recompenseze gândirea critică, creativitatea și curiozitatea (implementare pe termen lung – 15-20 ani)

Moldova are nevoie de un sistem de educație care să recompenseze gândirea critică, creativitatea și curiozitatea – trei procese care pun în valoare capitalul uman. Vorbim de un sistem sistem educațional în care profesorii răspund la întrebările copiilor, și nu invers, de un sistem unde în prim-plan stă învățarea problemelor și modului în care acestea se rezolvă (vezi exemplul motorului și șurubelniței de la Elon Musk), de un sistem în care elevii sunt educați în spiritul liberei inițiative unde copii sunt învățați că „soarta” lor depinde de propriile aptitudini și cunoștințe, și nu de părinți, stat sau Dumnezeu. Astfel, vom crește o generație de oameni care, o dată ajunși la maturitate, își vor lua viitorul în mâini și vor perpetua dezvoltarea comunității și societății.

*

Totuși, nu cred că domnul Sturza, ca viitor prim-ministru (sper că va fi votat, însă puțin probabil), va reuși să miște ceva în vreuna din cele trei direcții, în condițiile în care pentru reforme structurale e nevoie de cooperare pe toate cele trei filiere ale statului – executiv, legislativ și juridic (ultimele două – capturate).  Însă cu o abordare și filosofie corectă, ar putea începe acel „ceva” care să poată fi ulterior dezvoltat de noua generație de politicani, în frunte cu Maia Sandu.

Cine-i pentru?

 

Facebook Comments

De ce Nantoi *trebuie* și *poate* să ajungă în turul 2

Foto: Facebook Oazu Nantoi / Nicolae Pojoga

În primul rând, hai să aflăm de ce Nantoi TREBUIE să ajungă în turul 2:

1.   Pentru că Nantoi este un om de calitate

  • Integritatea sa nu poate fi pusă la îndoială.
  • Pe lângă celelalte lucruri pe care le face, este și de profesie inginer, iar Primăria Chișinăului are nevoie de mai mulți ingineri și mai puțin de politicieni și realizatori de emisiuni.
  • Oamenii care îl știu de mult timp îi confirmă capacitatea extraordinară de a înțelege rapid problemele și de găsi soluții.
  • Deși nu e cel mai tânăr candidat, este un om plin de viață! La ce-i 67 de ani, omul face parașutism for fuck’s sake.
  • Pentru că a avut cea mai onorabilă și integră campanie electorală. Continuarea
Facebook Comments

Un miliard de motive ca să ieși duminică la protest


Sursă: Autorul

Hai să trecem în revistă ce știm până acum. Anul trecut, chiar în ajunul alegerilor parlamentare, au avut loc tranzacții bancare suspecte în valoare de 1 miliard de dolari SUA, adică 1/5 din PIB-ul țării, sau valoarea tuturor granturilor oferite de Banca Mondială Moldovei din 1992 încoace. Banii ăștia, încă nu știm cum (așteptăm raportul Kroll), au dispărut, așa „pur și simplu”!

Aceste împrumuturi toxice orchestrate cele trei bănci– Banca de Economii, Banca Socială și Unibank, au fost eventual descoperite de către BNM, care a fost forțată să acorde un bailout de 16 miliarde de lei acestor bănci, pentru a nu permite sistemului bancar să intre în colaps chiar înainte de alegeri. Ei bine, cel mai probabil aceste trei bănci nu vor reuși să ramburseze mega-împrumuturile, asta însemnând că acesta va convertit în datorie publică (așa cum a consemnat și bravul nostru premier Gaburici). Asta înseamnă că (ați ghicit) NOI –  plătitorii de taxe, va trebuie să plătim acest „împrumut”, iar asta înseamnă cam 10,000 lei pentru fiecare plătitor de taxe din țara asta.

Și cel mai grav e că această grozăvie ar putut fi bine-merci evitată, așa cum punctau și colegii mei de la Expert-Grup în ultimul raport MEGA, publicat luna trecută. BNM-ul nu avea cum să nu știe de aceste tranzacții și a avut toate instrumentele legale ca să le blocheze. Președintele ar fi putut convoca Consiliul Suprem de Securitate unde să abordeze Procuratura și CNA-ul. Procuratura ar fi putut să se autosesizeze și să inițieze investigații seriose. Parlamentul ar fi putut desigur să-i demită pe toți,  începând cu Drăguțan și terminând cu Arapu. Toți ar fi putut, dar nimeni n-a făcut-o…


Sursă: Autorul

Inevitabil, această inacțiune a născut un val de nemulțumiri (probabil) la fel de mare ca în ultimii ani de guvernare comunistă și astfel, protestele pașnice de amploare trebuiau să apară, așa cum se întâmplă în orice democrație. La noi, primul protest major se profilează abia acum, în această duminică de 3 mai,  când se așteaptă a fi cea mai mare manifestație de la 2009 încoace (nu mă refer aici la mascaradele publice organizate de partide). Și totuși, am auzit mulți oameni care, deși sunt vădit revoltați de tot ce se întâmplă în societate, nu prea se grăbesc să iasă la protest. Iată unele din scuzele pe care le-am auzit:

  • „Nu schimbăm nimic ducându-ne la protestele astea”
  • „Eu nu sunt un om al protestelor”
  • ”Organizatorii protestului sunt unioniști”.

Bine, să le luăm pe rând:

„Nu schimbăm nimic ducându-ne la protestele astea”. Păi oameni buni, credeți că aveți mai multe șanse să schimbați ceva stând acasă? De ce credeți că guvernanții și-au permis să saboteze încredea noastră de atâtea ori în ultimii șase ani? Anume pentru că am fost pasivi și am crezut că democrația înseamnă doar a ieși la votare o dată la patru ani. Ba nu, democrația înseamnă mult mai mult…

„Nu sunt om al protestelor”. Well, protestul nu este egal  cu „7 aprilie”. A protesta nu înseamnă a arunca cu pietre și a face haos, ci a ieși împreună cu gândul și glasul, alături de o masă de oameni pentru a cere ceva, în cazul nostru, a cere justiție, demisie și banii înapoi.

”Organizatorii protestului sunt unioniști”. N-aș spune. Platformă Civică „DA” –  organizatorii protestului, include multe personalități notorii care reprezintă mai multe domenii ale societății civile. Deși sunt sigur că vor fi și câțiva unioniști la protest, asta nu înseamnă că toată lumea  va striga întruna „Unire, Unire”. Toată lumea conștientizează, inclusiv și organizatorii, că protestul de duminică e despre altceva decât mesaje politice.

*

Așadar, ca un cetățean care pretinde a gândi rațional, vă îndemn să ieșiti la protestul de duminică, pentru  că protestul în masă este unul din cele mai importante și eficiente instrumente de a pune presiune pe cei care ne conduc țara. Nu trebuie să facem istorie la această manifestație, așa cum au făcut-o tot pașnic, afro-americanii din SUA la National Mall în 1963 sau georgienii în 2003, dar un mesaj împreună putem transmite guvernanților – că țara e noastră, și banii tot sunt ai noștri.


Îmi voi lua la protest un leu găurit – pentru că asta au făcut, ne-au găurit economia!

Facebook Comments